Trenul Memoriei. Calatorie in prezentul trecutului: Auschwitz

Calatoria in timp, in trecut sau in viitor, nu ne este inca la indemana. Neajunsul ar putea fi suplinit de trezirea, cultivarea si deprinderea empatiei. O empatie indubitabil si obligatoriu autentica. Dobandirea unei memorii dinamice – incontestabil superioare oricarui inventar de fapte, acte, crude, atroce, dezumanizate – garanteaza, oare, pe langa trezirea constiintei si constientizare, si prezervarea constientizarii? Nu este vorba despre o lectie care sa ne protejeze o data pentru totdeauna de experiente similare celor de cutremuratoare amintire din cel de-al Doilea Razboi Mondial. Impartasesc scepticismul scriitorului: chiar calatorind la Auschwitz, Birkenhau si Monowitz, chiar incercati de emotii zguduitoare, oamenii – adolescentii, tineri sau adulti – pot ramane la fel ca inainte, pot reveni ei insisi, cei de dinainte de experimentala imersiune in timp. In instinct de conservare? Sigur. Inconstienta dorinta ca lor, noua nu ni se va (mai) intampla? Poate. Aruncare vertiginoasa in frivolul cotidian pentru a uita, pentru a sterge din minte atrocitati care ar putea reveni „pe nesimtite"? Posibil. (G. I. B.)