Trecere petrecere

Ioana Ieronim este autoarea mai multor volume de poezie, printre care Triumful Paparudei (poezie narativa, editii multiple, inclusiv Bloodaxe, Anglia si Germania) si Egloga (naratiune lirica, in curs de aparitie in Statele Unite, in traducerea lui Adam J. Sorkin); mai recent, In sunet de joagar (Tracus Arte), Cand strugurii se prefac in vin (Cartea Romaneasca), Cifre in delir. Casa Poporului (colaj si versuri, bilingv, Editura Vremea; editie noua Liternet, 2019). Volum de teatru, Liber la Casino (Tracus Arte). Online: Camasile (teatru); Ariadne’s Veil; Omnivorous Syllables (versuri). Poezie publicata in tari europene si Turcia, Israel, SUA. Participant la spectacole multimedia (in Romania si SUA). Studii despre teatrul balcanic si israelian. Eseuri in reviste romanesti si straine. Traduceri de poezie si de teatru, de la Shakespeare la Arthur Miller si Tony Kushner. A fost redactor pentru enciclopedii straine pana in 1990, apoi ziarist cultural, atasat cultural al Romaniei la Washington, director de program Fulbright la Bucuresti. Membra in Uniunea Scriitorilor si Centrul PEN Romania.

Poezia Ioanei Ieronim emana o liniste interioara care domoleste zgomotele urbei si urgentele fara noima. In poezia ei respira o lume curata din copilarie in iarna muntilor. In acest volum, poeta isi lumineaza pierderile oamenilor dragi, mama mai presus de toti, cu opaitul unei vechi intelepciuni ardelenesti. In Ioana Ieronim, Lucian Blaga are o sora in magia tacerii, zapezii si trecerii. – Andrei Codrescu

Trecere petrecere de Ioana Ieronim este, evident, un volum al trecerilor. Poemele au un ton vechi si bland, invaluitor-tanguitor pentru cei trecuti dincolo. Iubirea din ele este cea a unei lampi de veghe. O unda de nostalgie ii aduce in rastimpuri pe cei dragi la masa, „impreuna”. Un „impreuna” care aduna generatii, un „impreuna” al memoriei bine rostuite. In Trecere petrecere, Ioana Ieronim devine pastratoarea unei zestre ce trebuie trecuta mai departe. – Doina Ioanid

Dupa o serie de volume de versuri remarcabile, Ioana Ieronim ofera cititorilor cartea de poeme Trecere, petrecere care, in opinia mea, constituie o culme a liricii ei, atat ca profunzime, cat si ca performanta artistica. Viziunea scriitoarei se decanteaza aici atingand transparente de cristal si o simplitate rafinata a expresiei, amintindu-mi de idealul „poeziei pure” visat de Valéry, Mallarmé, dar si de Ion Pillat. Dupa ce, in creatiile anterioare, Ioana Ieronim a apelat constant la arhetipuri din arhiva culturii greco-latine si din literatura romana si universala, pentru a da chip si nume imponderabilelor ei sufletesti, in acest nou volum ea reuseste sa isi faureasca o  mitologie proprie, fondata pe o abisala experienta a vietii si a mortii. Cartea ei ne ofera o suita de meditatii asupra trecerii in nevazut atat a unor fiinte iubite precum mama, bunica, tatal, cat si a lumii satului de altadata. Frumusetea unica a acestor poeme deriva din puterea autoarei de a-si sublima suferinta pierderilor intr-o luminoasa recuperare a celor disparute. – Monica Pillat