Am scris si am adunat toate versurile in mai putin de 10 zile. Am incercat de foarte multe ori s-o fac. Atunci cand incepeam sa scriu, durerea se imprastia atat de tare, incat nu mai reuseam sa o pun cap la cap astfel incat sa o povestesc.
,, Traume, dureri si sinucideri” e seva unui sufl et care a strigat mult prea mult spre urechi ce nici macar nu mai puteau sa auda. Un sufl et care s-a indoit mult prea tare si a ingenuncheat de prea multe ori in fata unor ochi care nici macar nu au vazut vreodata. Un sufl et care zbiera rugand spre vorbire o gura al carei glas nici macar nu avea sa-l auda vreodata. In gandurile si versurile mele se ascund psihoze de ani intregi pe care doar cei al caror destin nu a fost curmat inca de la nastere, nu din dorinta de a fi tinuti in brate, ci din obligativitatea fi rii, o pot cunoaste. In gandurile si versurile mele zac monstri pe care nu vrei sa-i recunosti nici tu. Iubirea de durere. Dorinta de rana. Lipsa de viata. Renuntarea la lupta, apoi… din nou viata.
Am scris milioane de versuri pana la varsta asta si am ales ca multe dintre ele sa arda in cimitire, acolo unde, poate, din pasiunea pentru criminalistica, dar si din singuratatea fi rii gaseam o liniste pe care n-am afl at-o niciodata printre trupurile inca miscatoare. Am scris versurile astea pentru cei care cunosc traumele depresiilor, durerile cotidianului innegrit de somatizarile incontrolabile si sinuciderile celui care se lupta cu dorintele unei minti mult prea incarcate de povara emotionala a tuturor celor pe care i-au iubit si care, cu orice ocazie, au mai pus rugului lor un pai care sa arda.
Am scris, de fapt, pentru tine. Cu gand de funeralii iti dau drumul si te ingrop adanc acolo unde minciuna, trufi a, orgoliul si puterea ta nu vor putea niciodata rostogoli trupul si sufl etul meu spre groapa infi nitului abis. Adica in uitare.
(R. N. – Un agent)
