Trandafir G. Djuvara

„Trandafir G. Djuvara a fost diplomatul de carieră, care, prin cultura sa întinsă, prin cunoștințele sale istorice și politice, prin tactul și simțul său de observație, ca și prin experiența ce o avea în afacerile de cancelarie, a adus servicii reale țării, a reprezentat cu cinste România la nivel european, deși ministrul unei mici puteri cum s-a declarat încă de la 1900, a putut avea în meseria sa o libertate a limbajului, a demersului și inițiativei care îl fac cu nimic mai prejos de nobilii ambasadori ai marilor state. Când vorbim de Trandafir G. Djuvara trebuie accentuate sintagmele „diplomat de carieră” sau „lunga sa carieră”, asta pentru a scoate în evidență omul în slujba meseriei, fapt caracteristic vechii diplomații care era toată știință și consecință, muncă și răbdare, devotament și tăcere, dar mai ales completa dispariție a omului în spatele operei pe care o îndeplinea. Tocmai această viață dedicată diplomației îl îndeamnă, chiar și la câțiva ani de la retragerea din serviciu, să fie în continuare preocupat de soarta corpului diplomatic aflat la dispoziția României interbelice, observând cu mâhnire că locul „iluștrilor intruși” din diplomația de la sfârșitul secoului al XIX – lea a fost luat de prefecți mediocri, avocați de mâna a doua, profesori fără niciun fel de renume, efemeri șefi de cabinet ai unor miniștri, capabili să se ducă la un dineu oficial în «costum negru, cravată albă și pantofi galbeni».” – Răzvan-Cristian Bîgiu