Publicata in 1975, Tradarea Occidentului izvoraste din aceeasi viziune critica de o extrema luciditate (admiratorii l-au si numit de altfel „omul care a prevazut tot”) asupra societatii. Polemizand cu denigratorii inversunati ai Occidentului si ai valorilor acestuia (a fi „antioccidental” n-a incetat sa fie o moda nici astazi), cu apologetii irationalismului si ai „primitivismului”, Ellul nu contesta insa criza profunda prin care trece Occidentul actual. In opinia sa, civilizatia si cultura occidentala si-a tradat propriile valori (pe care le-a inventat si le-a raspandit pretutindeni), respectiv ratiunea, individul si libertatea, pe care, in numele eficientei, le-a substituit prin „inlocuitorii” care le reproduc aparentele, dar reprezinta in realitate tocmai contrariul acestor valori. Iar diagnosticul lui Ellul este de o gravitate extrema, este un „strigat in pustiu”, pe care cei mai multi prefera sa-l ignore din lasitate sau din teama disconfortului psihic in care te instaleaza viziunea dezabuzata a ganditorului: „Vad Europa mergand cu pasi mari catre sfarsitul ei.
Fragment din Tradarea occidentului:
O scurta privire in urma. Am fost colonialisti si suntem imperialisti. Fie. Dar nu suntem noi inventatorii si nici singurii actori ai acestei drame. Invaziile Arabilor in nordul Africii negre ce au fost, daca nu colonialism si chiar mai rau decat asta? Dar invaziile turcesti care au dus la crearea Imperiului Otoman? Dar invaziile khmere care au dus la crearea Imperiului Khmer? Dar cele care au dus la crearea Imperiului Tonkin? Dar infricosatoarele, cele mai infricosatoare din cate s-au produs vreodata, cuceriri ale lui Genghis-Han (care a macelarit probabil in timpul domniei sale 60 de milioane de oameni, mai multi decat a ucis Hitler, ba chiar si Stalin)? Dar invazia Bantu asupra a doua treimi din continentul negru, unde cuceritorii si-au ridicat orase? Dar invaziile Chinezilor asupra unei treimi din continentul asiatic? Dar invaziile Aztecilor asupra vecinilor lor care au dus la ceea ce noi infatisam astazi drept minunatul regat aztec pe care cumplitii Conchistadori l-au distrus, dar care nu era in realitate decat o ingrozitoare dictatura asupra unor popoare cucerite si ingenunchiate? Iar aceasta dominatie era atat de lesne de suportat, incat popoarele subjugate s-au rasculat. Toate acestea sunt actiuni colonialiste. Care au dus la disparitia unor limbi, la genociduri si deportari, la crearea unor imperii absolutiste. Nu, in domeniul acesta Europenii n-au inventat nimic. Si chiar daca au facut mai mult rau decat altii, nici imperiile lor n-au avut mai multa durabilitate. […]
… Si totusi… noi am fost mari sclavagisti… da, dar nu trebuie sa uitam ca negustorii arabi, musulmani, au fost primii care (inca de la sfarsitul Antichitatii) au inceput-o cu sclavagismul in Africa neagra. Iar cand Europenii au ajuns acolo, au profitat pur si simplu de structurile sclavagiste instituite de catre Arabi. Se face astazi mult romantism in legatura cu liberalismul si omenia Arabilor, dar asta nu-i decat literatura. Daca pornim de la textele Islamului, totul suna excelent. Daca pornim de la Evanghelii, de asemenea. Dar practica cuceririlor si a comertului au fost cel putin la fel de atroce din partea Arabilor ca si din cea a Occidentalilor. In sfarsit sa reamintim ca daca putem acuza Occidentul ca a folosit toate mijloacele pentru a impune, peste tot unde a ajuns, crestinismul, se poate spune acelasi lucru despre Islam ca si despre alte religii. Asta nu este o caracteristica proprie doar Occidentului.
Ca toata lumea acuza Occidentul, iar noi am primit aceste acuzatii si le-am luat foarte in serios, am spus-o deja. Dar, atentie, avem dreptul la randul nostru de a intoarce aceste acuzatii asupra tuturor acelora care ni le-au adus si sa le pretindem sa sa-si faca si ei mea culpa si sa nu mai invoce cerul si pamantul, demascand pacatele Occidentalilor. Ne scaldam in aceleasi ape.
