Povestea lui Gianni Schuft nu e doar povestea unui om, e viata insasi, laolalta cu imprevizibilitatea ei si forta bulversanta cu care se scurge fara voia noastra. Tot restul e provizoriu te patrunde prin profunzimea gandurilor, prin ironia cu care Guido Barbujani, genetician si scriitor, creeaza unele personaje, prin duiosia unor imagini care raman sculptate in suflet si te framanta, te fac sa cauti raspunsurile la avalansa de intrebari aparute in timpul lecturii ca ciupercile dupa o ploaie torentiala.
Despre Guido Barbujani s-a scris foarte mult. De pilda, Monica Virgili mentiona ca „in romanul lui Guido Barbujani Tot restul e provizoriu (Editura Bompiani) se intra ca intr-o ceata ce invaluie o strada: dintr-odata te regasesti cufundat in poveste si nu mai e nimic altceva imprejur”. Anna Lattanzi scria despre stilul romancierului, referindu-se la frumusetea lui. Iar Sonia Aggio a facut referire la „duhul povestii”: „Incet-incet s-a ivit chipul salbatic si dureros a povestii si m-a cucerit”.
Protagonistul Gianni Schuft are in viata totul, absolut totul. O pozitie sociala admirabila, bani, o sotie frumoasa, o afacere care-i merge brici; el si sotia n-au avut parte de copii, dar nu le pare rau. De ce ne vorbeste atunci din puscarie? (Irina Turcanu-Francescone)
