Parintele Tomas Spidlik, mutat de curand la Domnul, a fost un teolog occidental in felul Parintilor rasariteni, o intrupare vie a traditiei. Scrierile sale sunt un lung sir de citate din Parintii greci si rasariteni, dar si occidentali, care insa la el apar ca ziceri ale unor prieteni pe care i-a intalnit parca ieri. Nu un profesor, ci un „parinte”, parinte duhovnicesc, un dascal incomparabil de teologie vie. O teologie ca o viziune duhovniceasca despre om, deschisa culturii, asumata in rugaciune si celebrare liturgica. A invatat nu o doctrina, nu un sistem, ci un mod de a vietui si de a gandi, in acelasi timp duhovnicesc si liber, intelept si iubitor, interiorizat si deschis.
In doua randuri parintele Tomas Spidlik si-a purtat pasii de pelerin pe la manastirile din Moldova, Tara Romaneasca si Transilvania. In august 1986 si in iunie–iulie 1993 i-a cercetat de fiecare data cu scop duhovnicesc pe parintii imbunatatiti din Moldova, legand o stransa prietenie cu parintele Ioanichie Balan si cu parintele Dumitru Staniloae. I-a cercetat pe parintii Paisie Olaru si Cleopa Ilie cu care a avut convorbiri de taina. Despre aceasta experienta de neuitat a scris pagini memorabile, care pot fi citite aici.
Romania a raspuns acestei iubiri decernandu-i in mai 1997 titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii din Cluj la propunerea Facultatii de Teologie Ortodoxa si publicandu-i prin eforturile Editurii Deisis scrierile, incepand cu cele patru volume ale monumentalei sinteze Spiritualitatea Rasaritului crestin. In anul in care fost cinstit de Mitropolitul Moldovei si actualul Patriarh al Romaniei Daniel, a fost ridicat si la rangul de cardinal al Bisericii Romane, semn al pretuirii egale de s-a bucurat in Rasarit si in Apus.
Cartea de fata vrea sa fie o marturie de recunostinta pentru un om al Duhului si promotor al unitatii interioare a Bisericii lui Hristos, un adanc iubitor al Ortodoxiei si un mare prieten al Romaniei Duhului.
