Țesătorul și oul de iapă. Basme bengaleze

Cele mai multe basme sunt traduse în anii 1990, sub îndrumarea profesoarei mele, Didi, Amita Bhose. Am redevenit atunci copil, buchisind cuvintele și frazele.

A fost o mare bucurie să călătoresc în lumea fascinantă a tigrilor, elefanților, șacalilor, crocodililor, întruchipând personaje cu tare umane. Căci rolul basmelor e, cred eu, de a ni le arăta și de a învăța să le recunoaștem, să le sancționăm, să le vindecăm. Desigur că am întâlnit și prinți și prințese, nu se putea altfel. 

De mă veți întreba care e basmul meu preferat vă voi răspunde că toate, însă recunosc că drag tare îmi este cel din urmă – Pantofarul și negustorul -, pentru că atinge o temă pe care noi, oamenii, am uitat-o în ultima vreme, în alergarea noastră după bunurile materiale și anume, fericirea. Fericirea de a cânta, de a fi.

Vă doresc să aveți mereu cântecul în inima voastră.