Dorinta mea de a expune cateva povesti care sa aiba la baza tema alegerii nu este intamplatoare. De la a alege sa ramai intr-o relatie toxica pana la a fi fortata sa o faci (cu alte cuvinte, de la un abuz mai mic, daca imi permiteti sa gandesc abuzul in astfel de termeni, la unul mai mare) nu este o cale foarte lunga. La fel atunci cand alegi sa te schimbi pentru tine sau cand ti se pare ca alegi sa te schimbi, dar stimulul vine din exterior. Linia de demarcatie este foarte fina din moment ce in anumite situatii nici nu ne dam seama ca facem demersuri pentru o schimbare pe care stim ca, de fapt, ceilalti o vor de la noi. Pana nici atunci cand o vrem chiar noi nu prea are cum sa ne iasa bine daca exista si o presiune exterioara pe langa. Poate ca, uneori, doar presiunea pe care singuri o punem pe proprii umeri devine o piedica in atingerea scopului final, dar cand vine din afara?
Povestile din carte nu spun ce se afla in spatele lor, motivatiile si observatiile mele, ele doar conspecteaza cate o bucata din realitatea unor femei cu care am avut de-a face candva. Va las sa le descoperiti, nu inainte de a adauga faptul ca, pe langa cele treisprezece povesti publicate in anul 2020, in aceasta frumoasa editie, pentru care imi arat toata recunostinta editurii Cuantic si echipei ce a facut posibila reeditarea volumului, adaug doua povesti noi, ca stil diferite de celelalte, dar cu aceleasi radacini in ceea ce priveste motivul pentru care au fost scrise si adaugate aici. Trateaza teme noi – abuzul financiar si fricile –, dar pleaca dintr-un punct comun cu toate celelalte: trauma, societatea si realitatea imediata. Autoarea
"Atunci cand o absolventa de sociologie, cu talent de scriitoare, decide pentru o perioada sa devina instructor de fitness, literatura romana se imbogateste cu un volum de proza scurta ce iti aduce multe teme de reflectie asupra vietii." (Vicentiu Popa – vlogger literar)
"O carte a adevarurilor spuse pe nume, fie ele si incomode, aici printre pagini vom palpa frica, dezolanta dar si angoasele unor femei ce au uitat sa fie „femei”. Unele imbracate in dezamagirile proprii, altele in cele ale adulterului, unele marcate de frica de abandon, iar altele intr-o lume creata din piese gata sa se naruie in orice clipa." (Cristina Apostol)
"Atmosfera pe care o degaja cartea este una profund umana, iar in povestirea de final Veronica descrie momentele traite chiar de ea, greselile comise, dar si ce se afla in spatele acestora. La prima vedere, pare o carte „pentru femei” neintelese de parteneri, insa autoarea isi face clar simtit punctul de vedere: nu este despre a arata cu degetul, despre a invinovati, despre a judeca un sex sau altul, nu e un razboi sau o intrecere. Greselile se strecoara din ambele sensuri, iar piedica cea mai mare in calea armoniei este chiar lipsa de comunicare. (Delicatese literare)
