Inca de la inceputurile sale, in anul 1956, Televiziunea Romana a fost unul dintre instrumentele prin care vocea autoritatilor comuniste s-a facut auzita – atat la propriu, cat si la figurat –, avand ca rol primordial propagarea ideologiei comuniste. Pentru a‑si legitima actiunile si pentru a controla populatia, partidul a lucrat permanent pentru impunerea viziunii sale, aparatul de propaganda functionand intens atat in perioada in care Gheorghe Gheorghiu‑Dej s-a aflat la conducerea tarii, cat si in perioada in care puterea a fost preluata de catre succesorul sau, Nicolae Ceausescu. Romanii au fost expusi la mesajele propagandistice ale partidului pe tot parcursul perioadei comuniste, iar Televiziunea Romana a fost folosita frecvent de regimul comunist ca instrument principal de alterare a perceptiei publice asupra tuturor aspectelor relevante pentru societatea romaneasca. Televiziunea a fost utilizata de Partidul Comunist Roman pentru a‑si conferi legitimitate, pentru a manipula populatia, pentru a transmite doar acele valori si atitudini agreate de regim, pentru a promova conducerea partidului si pe oamenii care au sustinut idealurile comuniste si, nu in ultimul rand, pentru a modifica semnificatia unor momente din istoria Romaniei, in favoarea istoriei partidului. Programele sale au urmat permanent tendintele de evolutie a politicii interne si externe a statului, reflectand atitudinea partidului fata de evenimentele prezentate. Lucrarea de fata propune o analiza a modului in care au evoluat diversele emisiuni ale Televiziunii Romane in perioada cuprinsa intre anii 1971 si 1980 si a tematicii abordate de catre realizatorii lor, precum si a evolutiei importurilor de programe din strainatate, urmarind tipologia si sursele acestora. (din „Introducere”)
