Anton Holban a scris doua piese de teatru, dintre care una (Oameni feluriti), la varsta de 19 ani. E. Lovinescu crede ca este, poate, „cea mai buna lucrare a lui Anton Holban”. Piesa are, dupa cat se pare, o motivatie autobiografica. Ortansa, fiinta singuratica si delicata, nu se intelege cu Jean, sotul, un militar brutal si mitocan. Coca, fiul, isi uraste tatal, dar mai tarziu, cand creste, reia gesturile tatalui disparut. Ortansa, terorizata de sot, incepe sa fie terorizata acum de fiul autoritar. „Nu ridica covorul in picioare! Parca vad pe Jean“ – striga ea, neputincioasa. Singurul personaj cat de cat notabil in aceasta slaba, literar vorbind, drama de familie este chiar ea, Ortansa, pedepsita de Dumnezeu fara sa stie de ce…
A doua piesa (Rataciri, 1935), ramasa in manuscris, este o comedie in spiritul si in stilul teatrului de bulevard: Traian aduce in casa un vechi prieten, Bob, voiajor si chitarist, un fel de vantura-lume simpatic si neserios. In casa exista si Lilly, sotia lui Traian, femeie frumoasa si independenta…
Eugen SIMION
