O rapire, trei anchete, doua detentii insumand sapte luni, trei internari in sectii si spitale de neuropsihiatrie pe o perioada aproximativa de patru luni, patru avertizari si atentionari, peste 22 de ofiteri de Securitate si Militie implicati in urmarire, sprijiniti de aproape 20 de informatori, peste 900 de pagini de arhiva, 19 ani de urmarire au fost resursele oficial investite pentru tinerea sub supraveghere si control a lui Marin Chirita, un zilier care intra in atentia Securitatii la inceputul anilor 1970 dupa un denunt calomnios, ce are drept consecinta confiscarea abuziva a unor bunuri personale, in valoare de 30. 000 de lei. Subestimat din toate punctele de vedere de cei care trebuiau sa respecte si sa aplice legea, acestia considerandu-l „un cetatean foarte redus”, protagonistul lupta pentru a-si face dreptate si a recupera prejudiciul. Se va confrunta insa cu un sistem care nu concepe sa-si asume greselile si care va folosi toate armele pentru a-l reduce la tacere. Solid documentata si cu o naratiune abil construita, Tara unui singur om prezinta lupta unui cetatean pentru respectarea drepturilor sale intr-o dictatura. Nevoit sa infrunte singur o intreaga arhitectura a brutalitatii, cazul lui va deveni, in cele din urma, un incident diplomatic. O poveste care astazi pare absurda si neverosimila, dar care constituie destinul uitat al multor semeni de-ai nostri.
„Motivatia scrierii acestei carti a fost una idealista. Incerc, pe scurt, sa reabilitez memoria unui om de care prea putini mai sunt dispusi sa-si aminteasca. Trecutul se poate inchide asupra-i, cum face, invariabil si intr-o forma sau alta, cu noi toti. Multi concetateni necunoscuti, femei si barbati, au fost beneficiarii unor destine ce poarta amprenta terorii. A vietilor deturnate, rostogolite in absurd si nedreptate. Amintirea unuia, inclin sa sper, este a tuturor. Reabilitand un destin, le intinzi si celorlalti o mana. Ce se vede nu e o simpla biografie, ci cadenta unor infrangeri, mana lunga si laborioasa a statului cotrobaind zilele si noptile unor oameni. Pe scurt, incerc sa-i fac dreptate, lui in primul rand, folosindu-i biografia ca pe o radiografie a statului.” (Mihai Demetriade)
