„Am rămas atâta în ritmul clipirilor pleoapelor lui, de parcă, atât cât curgea apa, în spatele meu, cineva mi-ar fi spus o poveste… şi, în răstimpul cât am terminat-o de ascultat, am trăit o viaţă dublă: cea a poveştii, asemenea unei rumori de afară, şi cea a corpurilor noastre în cadă.
Rumoarea, zvonul — puse în circulaţie printr-un efect de domino, precum şi, mai pe urmă, când totul fusese amplificat nepermis de mult pentru creştini, familii — în realitate — când cei care «gustau» zvonurile erau «asiguraţi» de «realitatea» acestei ficţiuni şi începuseră să-mi facă viaţa grea, imposibilă — dacă nu aş fi crezut în Dumnezeu — aşadar — când acest efect de domino al zvonurilor a scandalizat din ce în ce mai mulţi oameni — prin acelaşi efect de domino — în sens invers de data aceasta… s-a estompat totul… graţie echipei şi divinităţii.
Şi îmi vine să strig pentru români şi România: «Vive le 11!»“
