In 1953, Bataille incheia manuscrisul unei carti pe care va renunta insa ulterior s-o publice intr-o forma autonoma. In cei opt ani pe care-i mai are de trait de la acea data, Bataille va publica doar capitole ale cartii sub forma de studii si eseuri in diverse publicatii. Gandita ca ultim volum al trilogiei Partea blestemata (alaturi de Consumarea si de Erotismul), Suveranitatea va ramane un text putin cunoscut, dar decisiv pentru intelegerea gandirii celui la care n-au incetat, decenii in sir, sa se raporteze generatii de filosofi si scriitori francezi. Este o carte in acelasi timp lucida si pasionala, analitica si poetica, strangand in jurul conceptului de suveranitate marile teme bataillene: mostenirea lui Nietzsche, non-cunoasterea, miracolul, cheltuirea, transgresiunea, excesul, erotismul. Volumul ofera in acelasi timp o interpretare originala a istoriei politice moderne (a comunismului, cu deosebire) din aceeasi perspectiva a suveranitatii.
