Sunt un erou

Aceasta poveste trateaza cu umor, poezie si magie etapele – cum altfel decat eroice – pe care trebuie sa le parcurga un emigrant: drumul, traversarea marii, sosirea, aclimatizarea, pericolul, frica, saracia, dar si vointa tenace si setea de viata. Nici urma de mizerabilism sau de culpabilizare in aceasta povestire. Emigrantul e vazut ca un erou: un om puternic, luptator si foarte simpatic. Insa, prin intermediul limbii bogate, cu mare forta de evocare, René Bizac deconstruieste imaginea emigrantului si pe cea a eroului, convocand pe scena fantoma unei mame, un griot, si alaturi de ei, figuri mult mai fragile ale emigratiei: femei si copii. Sfarsitul piese, deschis, cu totul si cu totul surprinzator, plonjeaza in ireal si transpune cititorul intr-o poveste „filozofico-fantastica” imbogatita de numeroase straturi de semnificatie.

Emilie Gabele, Le Carnet et les Instants

Iata un personaj proteiform, alcatuit dintr-o multime de alti oameni: un griot, stramosii lui, parintii, Diabate, chinezul, un vrajitor, o femeie moarta, dar si marea, un caine, o padure de maini… Toate contradictiile, esecurile, culpabilitatea, salbaticia si umanitatea lui se strang si se desfac intr-un singur trup. Acest trup da masura universalitatii, dar si a unicitatii sale. Am vrut sa spun aceasta poveste care sa fie doar a lui Coumba, oricat ar parea de nebuneasca. N-am vrut sa scriu un manifest si nici sa creez un model sau un arhetip al refugiatului. E vorba doar de Coumba, pur si simplu. Poate ca unii se vor regasi in el…

Rene Bizac