Styx. roman

Ajunsi in toamna vietii, cei mai multi dintre noi se gandesc desigur la momentul cand vor trebui sa-si pregateasca moneda de argint pe care o vor pune in palma lui Charon, pentru a-i trece Styx-ul atunci cand vor parasi aceasta lume in care au trait bucurii si tristeti, dragoste si ura, lacomie si generozitate, izbanzi si nerealizari.

Nu toti o pot face. Unii sunt luati prin surprindere. Momentul apare fara vreun avertisment. Un accident, un infarct miocardic, un cutit in spate sau un glont in frunte. Acestia vor fi scutiti de dezamagiri. Nu s-au gandit, deci nu si-au facut nici o speranta. Ceilalti? Cei mai multi spera. Nici ei nu stiu prea bine la ce. Poate ca-l vor intalni pe EL?

Ideea de moarte apare mai devreme sau mai tarziu aducand cu ea o serie de intrebari. Ea i-a interesat intotdeauna pe oameni, indiferent daca ei au crezut intr-unul, in mai multi Dumnezei sau in niciunul. Gandurile despre moarte s-au invartit in jurul felului de a trata sentimentele, dar mai ales despre ce urmeaza dupa ea.

Ce a facut ca moartea sa fie tratata atat de diferit pe diverse meridiane si in sanul diverselor religii?

Ne simtim, nemuritori furati de succese in cariera sau in dragoste. Dar moartea vine la noi in orice moment al vietii, la orice varsta, si nu ia in seama cine suntem, pe cine indurereaza sau bucura plecarea noastra de aici.