Strategii de supraviețuire a Școlii Gustiene

„Volumul reprezintă o contribuție semnificativă la cunoașterea teoretică și metodologică a istoriei sociale a sociologiei românești, printr-o instituție emblematică a acesteia, Școala Sociologică de la București, cu accent pe modul în care a supraviețuit în perioada dictaturilor carliste, legionare, antonesciene și la începutul dictaturii comuniste. Obiectivul asumat și îndeplinit cu profesionalism și talent de autoarea volumului este inedit în câmpul istoriografiei științei, și anume identificarea strategiilor de supraviețuire a Școlii Gusti în contexte ostile.

Cartea oferă o excelentă investigație de sociologie a sociologiei, în care cercetarea este o construcție metodologică marcată de două orientări fundamentale: 1) paradigma istoriei sociale cu elemente de microistorie, centrată pe relațiile dintre Școala Sociologică de la București, condusă de Dimitrie Gusti și grupurile de intelectuali și instituții cu care Școala sociologică s-a intersectat; 2) analiza documentelor, a textelor relevante din publicațiile de profil, fonduri de arhivă centrale și locale, volume, studii scrise de membrii gustiști și / sau despre ei, memorii, extrase din ședințele publice ale Academiei Române. Un aspect meritoriu al cărții este recursul la unele surse puse în circuit pentru prima dată de autoare. Întreaga analiză propune deschideri metodologice originale în înțelegerea și explicarea rolului comportamentelor individuale și de grup în dinamica vieții instituționale, a semnificației unei structuri universitare și academice în procesul de dezvoltare modernă al statului român.

Volumul oferă o cunoaștere cuprinzătoare, foarte bine documentată, a evoluției sociologiei monografice – de la activitatea performantă de cunoaștere și reformă culturală din anii de dinaintea suspendării Serviciului Social în 1939 până în etapa finală, de colaps al disciplinei în anii 1947-1948. Lucrarea de față reprezintă o contribuție originală prin conținutul ideilor dezbătute de autoare, calitatea argumentării, stilul său de gândire, contribuțiile metodologice și aplicative aduse în fața cititorului.” – Prof. univ. dr. Maria Larionescu