Citind operele literare ale lui Lev Tolstoi, Razboi si Pace, Anna Karenina, Sonata Kreutzer sau scrierile sale filosofice, vei remarca un autor incredibil de sincer si de direct, nu doar un geniu literar. Lev Tolstoi poate fi considerat unul din autorii cei mai sinceri ai tuturor timpurilor, fapt care starneste in tine curiozitatea si te face sa vrei sa afli totul despre acest rus franc, care, manat de puternice framantari spirituale si idealuri filozofice, a indraznit sa dea nastere chiar si unei religii: TOLSTOISMUL.
In Spovedanie Lev Tolstoi ne dezvaluie detalii intime si foarte putin cunoscute despre viata sa privata, despre familia sa, dar mai ales despre idealurile sale si despre convingerile sale filosofice si religioase. Lev Tolstoi cauta sensul vietii inca din copilarie pana in clipa mortii, disecand minutios filosofia crestina, chineza, indiana si ebraica. Ii studiaza pe Iisus, Buddha, Lao Zi, Isaia, Gandhi, Kant, Schopenhauer si Nietzsche, insa isi apleaca urechea si in randul oamenilor din jurul sau: mujici, scriitori, poeti si intelepti ai vremii.
Lev Tolstoi ni se spovedeste sincer si fara ocolisuri si ne dezvaluie pana si gandurile sale suicidale. Calatoria sa spirituala nu este deloc simpla, ba chiar este chinuitoare deoarece intr-un moment al vietii sale inceteaza sa mai creada in Dumnezeu, lepadandu-se pana si de ritualurile religioase carora nu le gaseste un rost cu adevarat intemaiat.
La decizia sa contribuie si razboiul nesfarsit dintre religiile lumii in care unele se considera mai superioare decat altele, iar crima pentru putere si bani este justificata ca fiind in numele lui Dumnezeu. Intelegand ca adevarul suprem, binele suprem si iubirea suprema nu este detinuta de nicio religie anume, Lev Tolstoi critica aceasta ura intre religii, dezicandu-se de practicile lor.
Vrand sa experimenteze viata din toate unghiurile sale, tocmai pentru a-i gasi sensul suprem, Lev Tolstoi gusta cu nesat din placerile sale si se lasa dominat de orgoliu. Pe drumul descoperirii de sine se refugiaza in scris si dezvolta un sistem de valori personale care il vor face remarcat si il vor transforma intr-un adevarat geniu in literatura, filosofie si chiar in psihologia umana.
Singura mea credinta era credinta in perfectiune. Dar in ce consta aceasta perfectiune si care este scopul ei, asta nu as fi putut spune. Incercam sa ma perfectionez intelectual, invatam tot ce ma indemna viata; ma straduiam sa imi perfectionez vointa – imi alcatuiam reguli pe care ma sileam sa le respect; ma perfectionam fizic prin fel de fel de exercitii care imi dezvoltau forta si agilitatea; prin diverse privatiuni, invatam ce inseamna rezistenta si rabdarea. Si consideram ca toate acestea inseamna perfectionare. Punctul de pornire pentru toate celelalte era, se intelege, perfectiunea morala; dar in curand aceasta a fost inlocuita de perfectiune in general, adica de dorinta de a fi mai bun nu fata de mine insumi sau in fata lui Dumnezeu, ci in fata celorlalti oameni. Si foarte curand aceasta stradanie de a fi mai bun in fata oamenilor a fost inlocuita de dorinta de a fi mai puternic decat alti oameni, mai vestit, mai important, mai bogat decat alti oameni.
In ceea ce priveste educatia formala, Lev Tolstoi a fost chiar slab la invatatura, ba chiar s-a dovedit a fi indisciplinat. Insa inaintand in varsta a dezvoltat un soi de obsesie pentru perfectiune. Trezind in el vointa si dorinta de a fi cel mai bun, a reusit sa devina bogat, vestit si mult mai important decat alti oameni. Tot ceea ce a castigat in viata, a devenit o urmare fireasca a dorintei lui de a atinge perfectiunea in orice arie a vietii.
Intelepciunea lui Lev Tolstoi si geniul sau literar nu se datoreaza doar studiului, ci mai ales vietii: nu a existat nicio nelegiuire pe care sa n-o comit. Din Spovedanie aflam ca Lev Tolstoi a ucis oameni in razboi, a provocat numeroae dueluri pentru a ucide, a fost dependent de jocurile de carti, a risipit banii castigati cu sudoarea fruntii de taranii rusi, a inselat, a pacalit, a fost desfranat, a mintit, a furat, a baut si a fost violent pana la crima. Astfel a trait 10 ani, o perioada a vietii de care ne marturiseste ca isi aduce aminte cu oroare, dezgust si durere in inima.
In Spovedanie de Lev Tolstoi autorul marturiseste ca a fost cuprins de demonii orgoliului, mainiei, infumurarii, cupiditatii si trufiei. Toate aceste experiente si sentimente odioase l-au indemnat sa scrie. Exercitiile in scris si le-a facut tinand jurnale, insa maiestria a pus-o in operele literare in care pentru a dobandi gloria si banii pentru care scriam, trebuia sa ascund ceea ce este bun si sa scot la iveala raul. Si asa am si facut. De cate ori nu am ascuns viclean, in scrierile mele, sub o aparenta indiferenta si chiar usoara batjocora, acele nazuinte ale mele spre bine, care constituiau sensul vietii mele.
Traind astfel, in haul cel mai intunecat al vietii, fiind nefericit profund chiar daca se bucura de succes in toate aspectele vietii, Lev Tolstoi in Spovedanie admite ca il cauta pe Dumnezeu, caci odata cu el i se va releva si sensul vietii. Tarmul era Dumnezeu, directia era traditia, vaslele erau libertatea care mi se acordase de a vasli spre tarm, adica de a ma uni cu Domnul. Si astfel, forta vietii a reinviat in mine si eu am inceput sa traiesc din nou.
