Spiritul locului. Tinutul Bistrita-Nasaud prin ochii scriitorilor

Spiritul romanesc e unic si cuprinde deopotriva ardelenismul, moldovenismul, muntenismul sau oricum s‑ar numi particularismele din care se alcatuieste fizionomia sufleteasca a neamului nostru, cea mai unitara poate in toata lumea. Spiritul ardelean constituie numai o componenta a marelui duh romanesc, dar cea mai pretioasa si mai caracteristica. Nu spun aceasta dintr‑o ieftina vanitate de ardelean. E aproape un loc comun constatarea ca ardelenii au o conceptie despre viata mai aspra, mai adanca, mai etica. De aceea scriitorii ardeleni apar mai preocupati de anumite probleme ale vietii decat de straluciri formale. Literatura lor e totdeauna o manifestare de etnicism in primul rand, bucurie si mandria de‑a fi roman si de‑a‑si dovedi romanismul, o emulatie cu ceilalti de alte neamuri de pe acelasi pamant si din afara. Acestea nu impiedica pe cei talentati sa realizeze opere trainice, fundamentale pentru toata literatura noastra. Etnicismul nu e povara in opera de arta, ci un spor de originalitate. Imi place sa cred ca ardelenismul meu n‑a fost un obstacol pentru implinirea operei mele si patrunderea ei in largi straturi romanesti. Poate chiar dimpotriva. (LIVIU REBREANU)

Regiunea granicereasca, stimulata mai mult decat altele de reformele imparatilor de la Viena, Maria Terezia si Iosif al II-lea, dintre anii 1740 si 1790, s-a ridicat inspre o anumita prosperitate, benefica deopotriva pentru cresterea nivelului de civilizatie si pentru coagularea ideilor de egalitate si libertate nationala ale romanilor. Fireste, au fost si drame sau chiar tragedii, precum revolta condusa de Tanase Todoran (1763), dar viata si-a urmat cursul, odata cu accentuarea miscarii pentru impunerea egalitatii romanilor si confesiunilor lor cu celelalte natiuni si confesiuni din Transilvania si pentru emanciparea de sub stapanirea straina. Marile lectii de istorie au fost trasate la 1848-1849 – cand romanii, inclusiv cei bistriteni si nasaudeni, au elaborat programul de modernizare a spatiului romanesc pentru cateva decenii bune –, la infiintarea ASTREI din 1861 (cu despartamintele sale), la fondarea Partidului National Roman (1869), la independenta de stat absoluta a Romaniei (1877), la proclamarea Regatului Romaniei (1881), la Memorandum (1892-1894) etc. O adevarata scoala de cultura si de eliberare nationala a fost liceul (azi Colegiul National) din Nasaud, cu a lui societate culturala a elevilor, intitulata „Virtus Romana Rediviva”, unde au studiat mari spirite ale neamului romanesc, in frunte cu George Cosbuc, Iacob Muresianu si Liviu Rebreanu. Dupa 1918, orasul Bistrita s-a ridicat mult ca centru romanesc. Urmasii marilor barbati care au facut Romania Intregita fac azi biblioteci, centre culturale, reviste, intre care si Rasunetul cultural. Ei, scriitorii, prin antologia Spiritul locului, gandita de Menut Maximinian, sfintesc locul cu verbul lor si ne conving mereu ca „la inceput a fost Cuvantul”. (IOAN-AUREL POP)