Spatiul variantelor

Fără îndoială, la fel ca toţi oamenii, şi dumneavoastră doriţi să trăiţi confortabil, în îndestulare, fără boli şi şocuri de tot felul. Dar viaţa dispune de noi altfel şi ne răsuceşte ca pe o bărcuţă din hârtie aflată într-un torent vijelios. În goana după fericire aţi încercat destule modalităţi cunoscute deja. Aţi reuşit oare să vă realizaţi în cadrul concepţiei tradiţionale de viaţă?
În această carte se discută despre lucruri stranii şi neobişnuite. Sunt atât de şocante, încât nu le puteţi crede. Nici nu e nevoie să le credeţi. Aici sunt prezentate metode cu ajutorul cărora puteţi să verificaţi totul dumneavoastră înşivă, şi veţi vedea cum concepţia avută odinioară se năruie. Transurfingul este o tehnică viguroasă, capabilă să vă dea putere pentru a realiza imposibilul din punctul de vedere al uzanţei existente şi anume, să vă croiţi soarta aşa cum doriţi. Nu e vorba de nici o minune. Va fi mai mult decât atât. Vă veţi convinge că realitatea necunoscută este mult mai uimitoare decât orice mistică.
Există multe cărţi care te învaţă cum să obţii succesul, să devii bogat şi fericit. Ademenitoare perspectivă! Cine nu-şi doreşte aşa ceva? Dar ce se găseşte în ele? Tot soiul de exerciţii, meditaţii, lucrul cu tine însuţi. Te apucă plictisul. Viaţa este şi aşa un permanent examen; îţi mai trebuie alte eforturi şi tensiuni?
Autorii vă conving că nu sunteţi perfect, că trebuie să vă schimbaţi, altfel nu vă aşteaptă nimic bun. E posibil să nu fiţi mulţumit de propria persoană. Dar în adâncul sufletului nu vă doriţi nicidecum să vă schimbaţi. E normal să nu vă doriţi. Nu-l credeţi pe cel care vă spune că sunteţi imperfect. De ce consideraţi că cineva ştie mai bine decât dumneavoastră cum trebuie să fiţi? N-aveţi nevoie să vă schimbaţi. Soluţia nu se află acolo unde o căutaţi.
Noi nu vom face exerciţii, meditaţii, nu vom „săpa” în noi înşine. Transurfingul nu este o metodă nouă de autoperfecţionare, ci este un nou mod de a gândi şi a acţiona pentru a obţine ceea ce dorim. Nu să obţinem prin strădanii, ci să primim. Nu să ne schimbăm, ci să ne întoarcem către noi înşine.
Cu toţii facem în viaţă multe greşeli, iar apoi ne gândim ce bine ar fi dacă am putea să întoarcem trecutul şi să corectăm totul. Eu nu vă promit „un bilet dus-întors în copilărie”, dar greşelile le putem corecta, ceea ce va fi similar cu întoarcerea în trecut. Altfel spus: „Înainte, în trecut”. Sensul acestor cuvinte vă va fi clar spre sfârşitul cărţii.   N-aţi auzit niciodată şi n-aţi citit nicăieri ce vreau eu să vă spun. De aceea pregătiţi-vă pentru ceva inedit –  pe cât de uimitor, pe atât de plăcut!

Să vedem deci, care este istoria bolii. Cauza îmbolnăvirii este liberul acord în jocul numit „Epidemie”. Totul începe de la nişte zvonuri, cum că epidemia, să spunem de gripă, este pe undeva şi că deja îşi face de cap. Toţi oamenii normali ştiu că gripa se transmite uşor pe calea aerului, prin urmare dumneavoastră, ca oricare om cu cap, admiteţi ideea că oricui i se poate întâmpla. În minte, deja începe să se rotească filmul: aveţi temperatură, strănutaţi şi tuşiţi. Gata! Din acest moment deja aţi intrat în joc pentru că emiteţi energie mentală pe frecvenţa pendulului distructiv.
 Inconştient, deja căutaţi confirmarea faptului că epidemia a început şi atenţia dumneavoastră deja lucrează selectiv. Se nimereşte ca în jur să apară persoane care strănută. Oricum erau şi înainte asemenea persoane dar, pur şi simplu nu le dădeaţi atenţie. La serviciu şi acasă, din când în când, cineva aduce vorba despre gripă. Presupunerea dumneavoastră că va fi epidemie îşi găseşte noi confirmări. Chiar dacă nu căutaţi în mod special o confirmare şi chiar dacă tema gripei nu vă preocupă în mod deosebit. Confirmarea vine cumva de la sine.
Dacă de la începutul jocului, v-aţi reglat pe frecvenţa pendulului distructiv, aderenţa dumneavoastră va fi tot mai puternică, indiferent dacă participaţi în mod conştient. Dacă nu refuzaţi ideea că vă puteţi îmbolnăvi sau sunteţi reglat pe „condamnat” înseamnă că sunteţi un aderent foarte activ al pendulului. Sau nu – aţi decis să nu vă îmbolnăviţi şi vă induceţi ideea că sunteţi absolut sănătos şi nu vă veţi îmbolnăvi. N-aţi făcut nimic cu asta. Vă gândiţi la boală – înseamnă că emiteţi pe frecvenţa bolii. Direcţia gândurilor – pro sau contra – nu are importanţă, cu alte cuvinte, dacă încercaţi să vă convingeţi că n-o să vă îmbolnăviţi, admiteţi de la bun început posibilitatea de a vă îmbolnăvi.
Cuvintele, pronunţate cu voce tare, înseamnă vibraţie a aerului, cuvintele spuse în gând – nu înseamnă nimic, în general, iar încrederea este o energie uriaşă, deşi noi n-o auzim. Nu vă veţi salva chiar dacă vă veţi vaccina. Oricum veţi face gripă, într-o formă sau alta. Primul simptom al bolii vă pune în faţa alegerii: în final, vă veţi îmbolnăvi sau nu? Vă împotriviţi niţel şi vă împăcaţi cu ideea bolii. Aceasta aduce corecţia finală în emisia dumneavoastră şi vă transferaţi pe acea linie a vieţii, unde boala se va desfăşura conform programului.
Transferul indus a început din momentul în care aţi acceptat pendulul. Dacă, într-adevăr, puţin vă pasă de această epidemie, transferul nu va avea loc. Sau dacă sunteţi în concediu, nu vorbiţi cu nimeni, nu ascultaţi ştirile şi nu ştiţi de gripă, pendulul nu se va atinge de dumneavoastră. El îşi va pierde forţa, întocmai ca într-un pustiu.
Nu v-aţi pus întrebarea, de ce doctorii nu se contaminează de la bolnavi? Mulţi dintre ei au curaj şi nu folosesc masca de tifon. Şi nu pentru că s-au vaccinat. Nu te poţi vaccina pentru a te proteja de absolut orice boală. De fapt şi medicii iau parte la jocul pendulului bolii, dar lor li se rezervă un cu totul alt rol. Prin analogie, urmăriţi, când aveţi ocazia, comportamentul stewardeselor de pe aeronave. Aceste zâne bune recomandă tuturor să-şi prindă curelele, iar ele plutesc ca şi cum, în caz de pericol, ar putea, precum pasărea colibri, să atârne în aer.
„Dar cum stau lucrurile cu copiii nou născuţi care sunt contaminaţi cu SIDA? – mă va întreba un cititor pedant. „Şi ei emit energie de transfer?” În primul rând, noi discutăm aici problema epidemiei ca tendinţă. În al doilea rând, eu nu încerc să dovedesc că n-ar exista niciun fel de contaminare şi că există numai emisie de energie mentală pe frecvenţa bolii. Transurfingul nu este o dogmă şi nici ultima instanţă a adevărului. Nu trebuie absolutizată nicio idee! Putem doar să avem în vedere că există nişte legităţi. Iar adevărul, acesta se află totdeauna „undeva pe aproape”, dar unde anume – nu ştim.