Sonete

Realitatea la care face referire Dante e cea intima, a scriitorului insusi, a miscarilor sufletesti pe care supunerea fata de Amor o provoaca, precum si prezenta – mai mult imaginara decat fizica – a iubitei: obligatia etica a poetului e aceea de a transcrie ceea ce Amor ii dicteaza in suflet, ceea ce simte atunci cand Amor ii concede un salut sau o simpla privire din partea iubitei. Insa ceea ce comico-realistii si Cecco Angiolieri inteleg prin fidelitate fata de realitate este o aderenta a limbajului la lucrurile si faptele cotidiene, la materialitatea si concretetea lor. Noutatea „dulcelui stil nou” consista in expunerea intr-un stil agreabil, placut la citire, a dinamicilor ce au loc inauntrul persoanei cuprinse de iubire, cu intentia de a rationaliza si de a da un sens moral, de purificare prin contemplare, acestei iubiri absolutizate. Inovatia comico-realistilor e, pe de alta parte, aceea a limbajului, care devine un amestec mai mult sau mai putin temperat de exprimare curteneasca, chiar culta – ca la Cecco, de pilda –, alaturi de vorbire poporana, cu inflexiuni locale si lexic cotidian.

Cecco Angiolieri (Siena, aprox. 1260 – 1312), poet italian ramas in umbra istoriei literaturii vreme de cinci secole, a fost reevaluat incepand cu a doua jumatate a sec. al XIX-lea ca unul dintre parintii limbii italiene literare. Din familie de origine nobila atat din partea tatalui, bancherul Angioliero degli Angiolieri, cat si din partea mamei, monna Lisa dei Salimbeni, a avut o viata aventuroasa, fiind exilat din Siena cel putin o data, din motive neelucidate in intregime. Folosindu-se exclusiv de forma prozodica a sonetului, a abordat temele indragite de poetii asa-zisi comico-realisti, activi in Toscana incepand cu jumatatea sec. al XIII-lea: placerile si adversitatile oferite de viata citadina (carciuma, jocul de noroc, exilul etc.), exaltarea bogatiei si ura pentru saracie, precum si iubirea ca fenomen lumesc. L-a cunoscut pe Dante Alighieri pe cand se afla la inceputul carierei sale de poet si filolog, dedicandu-i trei sonete care ni s-au pastrat pana astazi.