Solidaritatea, „taraba comunista” si putina filozofie

Cartea profesorului de filozofie politica Zbigniew Stawrowski vine in completarea unei perspective istoriografice aproape unilaterale, propunand separarea „fenomenului Solidaritatea” in doua etape, cea a primei Solidaritati, cand in Polonia s-a creat o comuniune in jurul unor valori asumate de mare parte a populatiei, respectiv cea a acapararii miscarii de catre „politicieni”, precum Lech Wałęsa, care a si devenit primul presedinte democrat al statului polonez. De altfel, Stawrowski explica in cuvantul introductiv al editiei in limba romana demersul sau, sustinand ca inceputurile Solidaritatii au fost analizate in extenso din perspective diverse, din sfera istoriei, sociologiei, psihologiei, dar foarte putini cercetatori au acordat atentie interpretarii filozofice si religioase.

In august 1980, cand tarile Europei Centrale si de Est se aflau inca sub stapanirea regimurilor comuniste – o stapanire al carei sfarsit nu se intrezarea –, Polonia a cunoscut explozia Solidaritatii – a Solidaritatii scrise cu litera mare. In doar cateva saptamani a inflorit o miscare sociala care a antrenat 10 milioane de polonezi adulti, adica aproape o treime din intreaga populatie a tarii. E important sa constientizam pe deplin amploarea fenomenului. E ca si cum astazi, dintr-o data, de pe o zi pe alta, 50 de milioane de rusi ar refuza sa asculte de Putin, ar refuza sa continue sa ia parte la agresiunea asupra Ucrainei si apoi, spontan, ar crea o miscare sociala pasnica ce ar transforma radical viata sociala din Rusia. Astazi, asa ceva pare absolut imposibil, dar si situatia din Polonia de acum 43 de ani parea exact la fel! De aceea s-a vorbit, atunci si mai tarziu – si nu fara motiv –, despre „miracolul primei Solidaritati”; dar nu ai cum sa intelegi miracolele daca nu iei in considerare dimensiunea lor cea mai profunda – cea spirituala.

Zbigniew Stawrowski

Sa traiesti in comunism insemna sa stai la coada uriasa din fata tarabei comuniste, la care se vand putine produse si multe promisiuni, cum ar fi egalitatea universala si justitia, bunastarea generalizata, progresul neingradit de niciun obstacol in ceea ce priveste munca, eliberarea de opresiunea de clasa, nationala, rasiala, pacea si, in general, fericirea omenirii. Esecul comunismului arata ca taraba… s-a facut praf. In locul ei apare o alta, cu alti oameni, alte produse, alte promisiuni. Dar oare faptul ca taraba s-a prabusit inseamna ca s-au schimbat clientii din fata tarabei?

Jozef Tischner, In umbra tarabelor comuniste