Slujba ce se savarseste in noaptea trecerii dintre ani

Intrarea intr-un an nou constituie un moment de referinta in viata societatii. Credinciosii au dorit sa solemnizeze acest moment prin rugaciune particulara si publica. Biserica a facut acest lucru in vechime prin adoptarea sarbatorii laice a indictionului, care avea loc la 23 septembrie, apoi la 1 septembrie, data pentru care s-a si alcatuit o slujba bisericeasca completa.

Odata cu adoptarea zilei de 1 ianuarie ca inceput al anului civil, s-a simtit nevoia alcatuirii unei noi randuieli de slujba. S-a preluat slujba Te Deum-ului care se poate oficia si la 1 septembrie, dar locul acesteia s-a stabilit dupa savarsirea Sfintei Liturghii. Pentru momentul efectiv al trecerii dintre ani, la miezul noptii, unii preoti au folosit anumite rugaciuni, altii altele, mai ales incepand din anul 2001, cand Patriarhia Romana, la intrarea in mileniul III, a recomandat preotilor sa faca rugaciuni la miezul noptii. Unii au savarsit Te Deum-ul, altii au facut randuiala Privegherii, dar la Catedrala patriarhala din Bucuresti s-a oficiat slujba Acatistului Domnului nostru Iisus Hristos.

Pentru a se uniformiza diversele practici si pentru a nu muta slujba Te Deum-ului din locul consacrat ei, anume dupa Sfanta Liturghie, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat, in sedinta din 17 februarie 2011, ca in noaptea trecerii dintre ani sa se savarseasca Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos, insotit de rugaciuni de multumire pentru binefacerile primite in anul ce a trecut si de rugaciuni la intrarea in noul an. Aceasta randuiala urmeaza a fi oficiata atat in catedrale si parohii, cat si in manastiri. Alegerea Acatistului Mantuitorului nu este nicidecum intamplatoare.

Ea urmeaza practica mentionata deja a Catedralei patriarhale si se inscrie in caracterul festiv al acestei zile de praznic imparatesc, in care ne amintim de momentul cand Fiul lui Dumnezeu, facut om, a primit numele de Iisus. Tocmai acest nume sta in centrul Acatistului, nume care inseamna, in limba ebraica, „Dumnezeu mantuieste”. Sfintii Parinti recenti ai Bisericii, precum Sfintii Ignatie al Stavropolei si Teofan de Tambov, recomanda citirea Acatistului Mantuitorului ca pregatire sufleteasca pentru rostirea rugaciunii mintii, rugaciune care are in centrul ei numele Domnului Iisus Hristos. In cadrul „Slujbei ce se savarseste in noaptea trecerii dintre ani”, care a fost publicata anul acesta de Editura Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxa, la sfarsitul condacelor si icoaselor s-au asezat patru rugaciuni: Rugaciunea Sfantului Efrem Sirul catre Mantuitorul (a Acatistului), Rugaciunea de multumire si doua rugaciuni de intrare in noul an, una din traditia liturgica romana si slava (cea de la Te Deum) si alta din traditia greaca, recent tradusa in limba romana.

Aceasta slujba constituie, deci, un bun prilej de a solemniza in cultul public momentul trecerii dintre ani, de a multumi Preasfintei Treimi pentru binefacerile primite, de a cere binecuvantarea anului care incepe si de a aprofunda intelesurile praznicului imparatesc de la 1 ianuarie, prin chemarea mantuitorului nume al Domnului nostru Iisus Hristos, Creatorul lumii si Stapanul veacurilor.