Cartea, ca insiruire de idei cu conexiuni multiple intre ele, se distinge prin maniera directa, aproape nuda, de abordare a tot ceea ce tine de disperarea multor neaveniti de a accede la sefie, fara a omite abundenta influentelor nefaste derivate din pretentia exagerata si spoiala reusitei. O compozitie eseistica in care surprinde si impresioneaza placut inlantuirea logica a capitolelor (de la „Primele contacte cu sefii”, „Conturarea dorintei de a ajunge sef” si „Goana dupa patalamale” pana la „Sef mare, sedinte multe”, „Cei care influenteaza deciziile sefilor” si „Gata, s-a terminat si cu sefia asta”), pe parcursul carora, dar si a altora neamintite, ni se devoaleaza toate etapele formarii profesionale din organizatiile unde sistemele de valori fie nu au existat niciodata, fie au fost bulversate din varii motive. Acolo unde autorul, Ionelas Popa, cauta si reuseste sa surprinda trairile si reactiile sufletesti firesti, dar si incercarile si deprinderile ticaloase, in adancul carora reuseste sa patrunda cu usurinta celui ce vede fapte si intuieste deznodaminte.
Fara indoiala, cartea isi propune sa starneasca ratiuni si sa trezeasca oameni, sa-i faca sa se scuture de tot ce poate fi nefast si daunator, tocmai pentru ca organizatiile unde astfel de sefi isi indestuleaza existentele sa nu devina salase ale nereusitei si disperarii, ale neputintei si nepasarii, iar tara care le poarta in pantec, una a contradictiilor, contrastelor si esecurilor. Asta, daca nu cumva este prea tarziu, caci, dincolo de atenta radiografiere, ceea ce mai surprinde in aceasta carte este lipsa de perspectiva transparuta din multe pagini, chiar si din cele de unde te astepti sa apara o raza de speranta, fie ea doar si una plapanda.
Multitudinea valentelor interioare si acumularile factuale ale scriitorului, survenite cel mai probabil in toata aceasta perioada de rasturnari, prefaceri si framantari, ii permit sa ne arate realitatea asa cum este ea. Fireste, departe de modul in care este perceputa de cei care o preiau drept stare de normalitate, dar si de cei care, date fiind interesele nenumarate si beneficiile nemasurate, o incurajeaza estompat sau fatis.
Ei, bine, toate acestea, la care sa adauga mijloacele adecvate, critica patrunzatoare si capacitatea ingenioasa de a pune sub semnul intrebarii ceea ce multi cred ca nu trebuie sters sau schimbat, ne fac sa pledam pentru recomandarea lecturarii cartii. Un parcurs impletit cu sarcasm si ironie, la care scriitorul, dincolo de amprenta sa proprie, regasita si in celelalte carti (atat de la Editura „Coresi”, dar nu numai), adauga multa culoare ce indeamna la meditatie si, mai ales, dupa cum am mai spus, la reconsiderari grabnice.
In definitiv, si aceasta carte este o punte care ne ajuta sa ne punem intrebari si sa ne descoperim, fiindca, dupa cum incheie si autorul, cititul inseamna „sa parcurgi trairile altora din care sa-ti extragi ceea ce iti este de folos pentru a-ti produce singur reconsiderari pe parcursul propriilor trairi”.
