„Poezia actuală a Lilianei Trif este una de maturitate, scrisă de o mână versată, de o minte care știe să așeze cuvintele la locul potrivit. Este scrisă de un suflet care intră în rezonanță cu frumosul, cu emoția unui sărut, a unei atingeri tandre, cu taina luminii sacre și evlavia rugăciunii. Într-un cuvânt, Liliana Trif este o poetă autentică.” (DUMITRU CONSTANTIN-DULCAN)
„Două mari iubiri îmi definesc existența, iubirea de Dumnezeu și iubirea pământeană. Între acestea două, poezia mea se așază cuminte pe hârtie, la „masa tăcerii”, atemporal definită, cu ochii privind spre icoana unor vremuri care vor trăi în sufletul meu pentru totdeauna. N-aș putea spune că uneia dintre iubirile mele îi acord prioritate, ele sunt întotdeauna egale ca intensitate și mă definesc până în cea mai profundă alcătuire a inimii. Iar poezia, la fel. Îmi explorez emoțiile, fără anestezie, pentru că numai așa pot ajunge la sufletul tău, dragă cititorule! Te las să mă descoperi, puțin câte puțin, și tare mi-aș dori să știu că simți, respiri, visezi, speri și iubești aidoma mie.” (LILIANA TRIF)
la început a fost cuvântul
și cuvântul s-a făcut poem
o să vină primăvara într-o zi,
îmi spuneau vrăbiile…
îndoielnică afirmație având
în vedere că
ele nu pleacă nicicând spre
zări mai calde
ascultă,
o să vină primăvara într-o zi,
așa, pe nesimțite,
îmi spunea vântul,
dar cine să-l creadă când el piaptănă,
cu aceeași nepăsare, toate
anotimpurile
o să vezi,
primăvara o să vină într-o zi,
îmi șopteau toate,
dar nu le-am crezut.
tu ești singura care mi-ai arătat
că primăvara e aici
și Dumnezeu are ochii verzi
