Sfantul Nicolae Cabasila volumul 3. Reperele vietii Bisericii

Din invatatura teologica si activitatea soteriologica a crestinismului ne este cunoscut faptul ca Biserica e unirea a tot ceea ce exista, ori altfel spus Biserica e destinata sa cuprinda tot ce exista: e atotunitatea – implinirea planului etern a lui Dumnezeu. Adica tocmai ceea ce exprima termenul grecesc έκκλησία, regasit deseori in scrierile Noului Testament si care denota o adunare a cetatenilor dintr‑un polis (oras‑ comunitate). Prin urmare, in sens universal, Biserica, pentru care Hristos Domnul „S‑a dat pe Sine pentru ea” (cf. Efes. 5, 25) in calitatea Lui de „Cap al Bisericii” (cf. Efes. 5, 23; Col. 1, 18) si „pe care a castigat‑o cu insusi sangele Sau” (cf. Fapte Ap. 20, 28), este adunarea cetateneasca a „fiilor lui Israel” (cf. Fapte Ap. 7, 38; Evrei 2, 12), a cetatenilor Imparatiei lui Dumnezeu sau a „celor intai nascuti in ceruri” (cf. Evrei 12, 23) constituiti „in adunarea cea legiuita” (cf. Fapte Ap. 19, 39). E clar ca imaginea completa a Bisericii este ca e o noua creatie a lui Dumnezeu si se intemeiaza pe persoana si lucrarea Domnului nostru Iisus Hristos (cf. Efes. 5, 23–27; Col. 1, 18), „plinirea Celui ce plineste toate intru toti” (Efes. 1, 23). Asa ca Biserica „este trupul lui Hristos” (Efes. 4, 4; I Cor. 12, 12; Rom. 12, 5), organismul divino‑uman din care fiecare dintre noi, cei botezati, facem parte printr‑o legatura mantuitoare, „de sange si de viata”. Din perspectiva acestui caracter atotcuprinzator noi putem percepe Biserica ca fiind intregul trup alcatuit din cei care prin moartea si invierea lui Hristos au fost „impacati” rascumparator cu Dumnezeu si au primit o viata noua, in calitatea lor de „membre vii” sau „madulare active” ale acestui organism dumnezeiesc (cf. I Cor. 12, 27). Intrucat Biserica este Hristos Insusi extins cu trupul Lui inviat in umanitate, ceea ce face ca Biserica sa se structureze ca un intreg armonios, in care fiecare madular implineste lucrarea corespunzatoare lui (cf. Efeseni 4, 15–16; 2, 21; Col. 2, 18–19), avandu‑l pe Iisus Hristos drept „Capul umanitatii adunate in El ca unul care S‑a facut om”. Or, aceasta imagine a „trupului tainic” al lui Hristos, subliniaza tocmai legatura Bisericii, inteleasa ca grup de credinciosi, cu Iisus Hristos. Altfel spus, mantuirea, in toata complexitatea ei, este in mare parte rezultatul unirii noastre cu Iisus Hristos. (din „Introducere”)