Sfanta Fecioara a ucigasilor platiti

„Vallejo este un scriitor patrunzator, unul care are talent pentru comentariul social. Este interesat sa evidentieze ipocrizia religioasa intr-o tara in care ucigasii poarta crucifixe, isi binecuvanteaza gloantele si se roaga sa nu rateze tinta, dar lungul sir de atrocitati pe care le expune, la inceput hipnotic, devine o pura litanie. Toate personajele naratiunii sale sunt intr-atat de mult sortite sa piara, incat, in momentul in care gramaticianul are de-a face cu ucigasul lui Alexis, este imposibil sa mai starneasca in vreun fel interesul pentru destinele lor deja pecetluite. Ceea ce, pana la urma, asta poate fi ideea centrala a romanului lui Vallejo.“

Publishers Weekly

Fernando Vallejo scrie la persoana intai, intr-un stil autobiografic caruia ii manipuleaza conventiile astfel incat linia dintre autobiografie si fictiune devine foarte neclara. Folosindu-se de personajul principal – un batran intelectual care revine, dupa multi ani, la Medellín, impins atat de nostalgie, cat si de dorinta de a trai o noua iubire –, autorul atinge o performanta rarisima: in doar o suta si ceva de pagini, gratie stilului marcat de numai cateva detalii revelatoare (intr-o lume a scrisului caracterizata de un nou realism, sa-i spunem „realism capitalist“, inundat de sute de scene si de mii de amanunte inutile din punct de vedere literar), reuseste sa alcatuiasca portretul unui mare oras si, astfel, portretul unei tari intregi, lucru realizat pana acum de extrem de putini artisti. Iar portretul, datorita liniei narative mereu surprinzatoare, tensiunii, catorva exagerari care amplifica realitatea, tuselor reci, clinice, este inspaimantator.

„Sfanta Fecioara a ucigasilor platiti este o redutabila expunere a brutalitatii care a invadat Medellínul in timpul perioadei de prosperitate a cartelului condus de Pablo Escobar. Fernando Vallejo descrie cu un umor caustic orasul si locuitorii sai: nimic nu scapa privirii sale critice si desacralizante.“

María Mercedes Jaramillo

Gaceta de Colombia

„Un teribil tablou al patologiei indiferentei aranjate ca un decor pentru violenta provocata de droguri in capitala sud-americana a crimei.“

Steve Wasserman

Los Angeles Times

„Columbia: am descoperit de copil ca e o tara criminala, cea mai criminala dintre toate. Apoi mi-am dat seama ca e necivilizata si meschina, iar odata cu realegerea lui Álvaro Uribe ca presedinte am aflat ca este si imbecila, asa ca am solicitat cetatenia mexicana – mi-a fost acordata saptamana trecuta.“

Fernando Vallejo (2007)

De acelasi autor va aparea la Curtea Veche Publishing: Si vom merge toti in infern

Fernando Vallejo (nascut in 1942 la Medellín, Columbia) este romancier, regizor si eseist. A inceput studii de filosofie si litere la Bogotá, dar, dupa numai un an, le-a abandonat in favoarea celor de biologie, pe care le-a si terminat.

Critic asiduu al Bisericii Catolice, al politicii din tara natala, al ipocriziei si al falsei moralitati, Fernando Vallejo si-a petrecut cea mai mare parte a vietii in Europa, SUA si Mexic, cele trei filme ale sale si aproape toate romanele (dintre care cinci formeaza un ciclu autobiografic) au subiecte inseparabile de Columbia, descriind violenta, pederastia, problema drogurilor, viata adolescentilor si moartea omni-prezenta, desi, cum remarca cineva, tema lui principala e viata. Cel mai cunoscut roman este La Virgen de los sicarios (Sfanta Fecioara a ucigasilor platiti; aparut in 1993 si ecranizat in 1999); pentru El desbarrancadero (Si vom merge toti in infern, 2001) a primit prestigiosul premiu literar Rómulo Gallegos. Aceste doua romane se claseaza pe primele 15 pozitii din lista celor mai bune carti in limba spaniola, intocmita de 81 de scriitori si critici hispanici.

In 2012 Vallejo a fost recunoscut drept unul dintre cei „zece cei mai influenti intelectuali din America Latina“ de catre cititorii revistei Foreign Policy.