Serenada pentru Nadia

Traducere si note de Luminita Munteanu

„Zulfu Livaneli este o forta fundamentala pentru scena muzicala, culturala si politica a Turciei.“ — ORHAN PAMUK, Premiul Nobel pentru Literatura 2006

O carte despre dragoste si vinovatie, dar si despre geografie ca destin. Un roman despre ororile nesfarsite ale oamenilor, despre cruzime si necrutare, dar si despre compasiune si indurare, care invaluie nu doar trecutul, ci si prezentul intr-o nespusa si apasatoare melancolie.

Istanbul, 2001. Maya Duran lucreaza pentru universitate, e divortata si isi creste singura fiul adolescent. Monitorizeaza imaginea publica a rectorului si a institutiei, intampina delegatiile ce vin si pleaca, le este ghid invitatilor, totul petrecandu-se intr-un ritm alert si haotic, dictat de orasul pe care il strabate fara oprire. Cand il asteapta la aeroport pe enigmaticul Maximilian Wagner, un profesor de drept de la Harvard de origine germana, nimic nu anunta o vizita care sa iasa din tiparul obisnuit. Dar ea se va dovedi a fi o intalnire cruciala, care o va marca pe tanara Maya. Nu doar ca va descoperi secretele propriei familii, si odata cu acestea istoria trecuta sub tacere, periculoasa, a Turciei bunicilor ei, dar va ajunge sa paseasca pe urmele profesorului Wagner pentru a-i afla tragica poveste de iubire si a-i aduce o alinare in ultimele luni de viata. Serenada pentru Nadia este un exercitiu de iubire de o tulburatoare si dureroasa actualitate. 

Nascut pe 20 iunie 1946 in provincia Konya (centrul Turciei), ZÜLFÜ LIVANELI, una dintre cele mai importante personalitati culturale ale Turciei de astazi, s-a remarcat prin multiplele sale disponibilitati artistice, in calitate de scriitor, compozitor, cantautor, regizor si scenarist, dar si prin militantismul si implicarea sa civica. Acestea din urma i-au adus, dupa puciul din 1971 si, apoi, dupa cel din 1980, mai multe condamnari la inchisoare, amenintari cu moartea, linsaje mediatice si un exil de unsprezece ani, petrecut la Stockholm, Paris, Atena si New York. A fost o vreme „ambasador al bunavointei“ pentru ONU. In 2014 este decorat de statul francez cu Legiunea de Onoare. Cartile sale, care au fost rasplatite cu mai multe premii pe plan intern si international si sunt traduse in patruzeci de limbi, ilustreaza interesul sau sustinut pentru actualitatea sociala, dar si pentru singuratatea individului in fata istoriei. Printre titlurile sale de referinta se numara romane precum Engereğin Gözü (Ochiul viperei, 1996), Bir Kedi, Bir Adam, Bir Ölüm (O pisica, un barbat, o moarte, 2001), castigator al Premiului literar Yunus Nadi, Mutluluk (Fericire, 2002), pentru care primeste, in 2006, Barnes & Noble „Discovery of the Great New Writers Award“, Leyla’nın Evi (Casa Leylei, 2006), Son Ada (Ultima insula, 2008), Serenada pentru Nadia (Serenad, 2011; Humanitas Fiction, 2021), Kardesimin Hikayesi (Povestea fratelui meu, 2013), Son Ada’nın Çocukları (Ultima insula, 2014), castigator al Premiului Orhan Kemal pentru roman, Konstantiniyye Oteli (Hotel Constantinopol, 2015), Huzursuzluk (Neliniste, 2017), Balıkçı ve Oğlu (Pescarul si fiul sau, 2021), volume de proza scurta precum Arafat’ta Bir Çocuk (Un copil pe Muntele Arafat, 1978) si lucrari cu caracter memorialistic ori eseistic precum Sevdalım Hayat (Dragostea mea, viata, 2007), Sanat Uzun Hayat Kısa (Ars longa, vita brevis, 2010), Edebiyat Mutluluktur (Literatura inseamna fericire, 2012) si Elia ile Yolculuk (Calatorie cu Elia, 2017). Romanele lui Livaneli au stat la baza unor scenarii de film si a unor piese de teatru, precum si a unor librete de opera.