Sedimentologie si micromorfologie. Aplicatii in arheologie. Editia II

Cu prezentul volum, Sedimentologie si micromorfologie. Aplicatii in arheologie, autorul, domnul dr. Constantin Haita, pune la dispozitia tuturor celor interesati, cercetatori, studenti, rezultatele eforturilor sale dirijate catre acest domeniu, ce pana acum doua decenii era practic necunoscut in arheologia romaneasca.

Mult timp, chiar si in prezent, inca mai intalnim in diversele publicatii din tara noastra formulari de genul strat de cultura(ca sa dam doar un singur exemplu), care pe de o parte ilustreaza forta unei traditii bazate pe influente (initial) benefice, aparute acum aproape un secol in urma, dar care, utilizate si in prezent, dezvaluie carente semnificative ale pregatirii profesionale din domeniul arheologiei in Romania. Ignorarea globala a proceselor ce au avut drept consecinte formarea straturilor de cultura sau a celor postdepozitionale produc consecinte dintre cele mai importante la nivelul intelegerii chiar a sapaturii arheologice si deci, implicit, a concluziilor.

Iata deci, sintetic, numai cateva dintre motivele extrem de importante pentru care aceasta a doua editie a manualului este mai mult decat necesara. In egala masura remarcam aici si faptul ca epuizarea primei editii suntem tentati sa o interpretam drept un semnificativ si elocvent pas inainte.

Maniera de prezentare sintetica, dar in acelasi timp ancorata – o putem afirma cu bucurie – in cercetari efectuate in Romania, constituie in egala masura o demonstratie dar si o invitatie adresata tuturor celor care inteleg ca cercetarea arheologica de astazi si de maine trebuie sa fie efectuata in anumite conditii ce nu mai pot omite sau exclude astfel de directii de cercetare.

Dr. Dragomir Popovici

Sedimentele arheologice sunt rezultatul actiunii conjugate a proceselor naturale si antropice si pot fi definite ca un ansamblu de particule minerale si organice integrate in depozitele arheologice ce pot fi produse sau nu de catre om si pot fi transformate ulterior acumularii lor (Courty si Miskovski, 1987). Astfel, unitatile sedimentare din cadrul depozitelor arheologice pot fi definite ca un ansamblu de constituenti de origine naturala sau/si antropica, acumulati sub actiune naturala sau/si antropica, transformati sub actiune naturala sau/si antropica. Introducerea conceptului de facies, in acceptiunea interpretativa a termenului, este deosebit de importanta pentru ierarhizarea efectelor tuturor acestor mecanisme si procese care au actionat izolat sau corelat in formarea fiecarei unitati sedimentare. Altfel spus, o unitate sedimentara va purta intotdeauna amprenta a cel putin doua categorii de procese, din timpul depunerii sau sindepozitionale si ulterioare acumularii sau diagenetice, interpretarea fiind corelata cu contextul de teren al structurilor sau succesiunilor cercetate.

Avand in vedere aceste consideratii, am incercat o prezentare cat mai completa asupra caracteristicilor sedimentare si semnificatiilor interpretative ale acestora, elemente care contribuie la definirea faciesurilor sedimentare. Acolo unde a fost posibil si am considerat necesar, am evidentiat implicatiile fiecarui tip de informatie in cercetarea siturilor arheologice.

Prezentarea acestor elemente s-a dorit sa fie facuta in stransa legatura cu diferitele metode de analiza, in scopul evaluarii domeniilor de aplicare si a limitelor fiecareia dintre acestea.

Desi lucrarea este organizata in doua parti distincte, am incercat sa sustinem si sa argumentam faptul ca sedimentologia si micromorfologia sunt domenii de cercetare care se completeaza reciproc. Daca sedimentologia accentueaza modul de formare si transformare a particulelor sedimentare, prin diferite metode de analiza, ce detaliaza observatiile asupra parametrilor fizici ai acestora (marimea particulelor, forma, suprafata, natura mineralogica sau chimica a acestora etc.), micromorfologia solurilor abordeaza studiul unei unitati sedimentare ca pe un ansamblu, fiind evidentiate procesele post-depozitionale care produc transformari importante, inclusiv pana la formarea unor orizonturi de sol.

Adoptarea unor metode de analiza trebuie realizata, in opinia noastra, in functie de problematica cercetarii, de contextul de teren si de informatiile si rezultatele preliminare ce sunt disponibile. De fapt, cercetarea la diferite scari de detaliu trebuie sa urmareasca aceleasi concepte si principii de interpretare, intregul demers avand astfel un caracter unitar.

dr. Constantin Haita