Secretele Parisului

„O carte extraordinara.“ – Marie Claire

Anglia, 1939: Surorile Penrose sunt cum nu se poate mai diferite. Skye piloteaza avioane, cu mult curaj, iar Liberty ii critica fiecare miscare. Chiar daca femeile nu sunt primite in Fortele Aeriene Regale Britanice, Skye e hotarata sa contribuie la castigarea razboiului. Cand se reintalneste cu sufletul ei pereche, Nicholas, bucuria e de scurta durata, fiindca acesta e logodit cu o misterioasa frantuzoaica.

Paris, 1947: Creatorul de moda Christian Dior isi lanseaza prima colectie stralucitoare, intr-o lume secatuita de razboi. Primul sau parfum – Miss Dior – ii e dedicat surorii sale, Catherine, care s-a imprietenit cu Skye in Rezistenta Franceza.

In zilele noastre: Kat Jourdan este uluita sa gaseasca o nepretuita colectie vintage de rochii Dior, in cabana bunicii sale. Pe masura ce se afunda in misterele trecutului, Kat descopera o femeie fascinanta si o poveste de dragoste unica.

„Detalii istorice bogate, actiune efervescenta si personaje seducatoare. O carte perfecta pentru fanii lui Kate Morton si ai povestilor despre iubire, pierdere, curaj si compasiune.“
Booklist

„Margaux spusese mereu ca nimeni nu putea fi proprietarul extraordinarei Sainte-Chapelle din Paris: era o opera de arta care nu putea fi decat vizitata, a carei amintire putea fi prinsa intr-o poza. Dar o rochie era o opera de arta care putea deopotriva sa fie luata acasa si sa insenineze starea sufleteasca si care putea fi purtata oricand se dorea, chiar si in timpul pregatirii micului dejun, daca asta era necesar ca sa-i redea pofta de viata unei femei. De fapt, Dior spusese intotdeauna ca rochiile lui inzestrau purtatoarele cu poezie si cu o viata noua, iar bunica ei era de acord.

— Nu creezi un simplu tiv, spunea mereu Margaux, ci dai forma unei noi vieti.

Kat o crezuse cand era doar o copila si continua sa fie incredintata de adevarul spuselor ei. Insa oare cate vieti noi ascunsese bunica ei in dulapuri, in cealalta parte a lumii?“

Fragment din carte:

„Kat inainta cu pasi nesiguri spre barul Beaufort al Hotelului Savoy. Trecuse ceva timp de cand nu mai iesise la o intalnire cu un barbat intr-un bar si, cu toate ca era mai degraba o intalnire de afaceri, nu una personala, tot se simtea ca o adolescenta timida, strecurandu-se printre grupurile de oameni de afaceri imbracati la patru ace.

Ajunsese la Londra in urma cu doua zile in zorii zilei si mersese cu masina la casa din Cornwall, sa mai ia cateva rochii. Nu aveau ce cauta intr-o casuta uitata de lume si erau intr-o stare perfecta, asa ca reusise sa se convinga ca, daca le-ar purta de cateva ori, ar pacatui mai putin impotriva principiilor de conservare a hainelor decat daca le-ar lasa parasite intr-un dulap prafuit. Si-n afara de asta, nu  reusea sa-si ia mintea de la ele, intrebandu-se daca, departe de viata ei de mama din Sydney, rochiile ar putea fi potrivite pentru acea Katarina Jourdan care isi putea permite sa iasa la un pahar la hotelul Savoy la ora sase seara fara sa fie nevoita sa mute muntii din loc sa reuseasca sa-si planifice iesirea. La fel cum nu contenea sa se intrebe de unde veneau acele rochii.

Cea pe care o alesese pentru seara intalnirii era din colectia Tulip 1953. Era neagra, cu un corsaj conceput ca un sal cu guler, care-i dadea rochiei un aer neastepatat si foarte magulitor. Mana ii urca distrata sa netezeasca gulerul in timp ce se uita la peretii negri ca taciunele si alcovurile arcuite, tivite cu aur, opulenta capricioasa a barului. Rasfirati peste tot in salon, oamenii se relaxau pe fotolii de piele maro si canapele de catifea neagra, iar Kat isi dadu seama ca fusese atat de prinsa sa ajunga la Cornwall si sa se intoarca inapoi in Londra, ca uitase sa caute informatii despre Elliott Beaufort. Nici macar nu cautase o poza de-a lui pe Google.

Un barbat foarte chipes inainta spre ea. Avea parul inchis la culoare si niste ochi incredibili, de un caprui-inchis, o culoare e care nu avusese ocazia s-o vada prea des, daca avusese totusi norocul s-o intalneasca. Se intreba in mintea ei de om de stiinta cum ar rezista intensitatea culorii pe parcursul unei vieti de om; in cazul unui material , cu siguranta s-ar estompa in timp. Zambetul lui era deosebit de atragator , iar in lumina difuza a barului era imposibil sa ghicesti ce varsta avea. Putea sa aiba intre treizeci si cinci si patruzeci. Dintr-odata , se bucura foarte mult ca imbracase rochia Dior.

– Kat? intreba el.

– Elliott? intreba drept raspuns, iar el incuviinta.

Ii stranse mana pe care i-o intinse si-l urma spre doua scaune libere de la bar.

– Ce bautura pot sa-ti ofer? intreba el. Daca vii des la Londra, probabil c-ai mai fost aici, dar ti-as recomanda cocktailurile.

II dadau un meniu stufos ca o carte, ia ea se simti flatata de faptul ca el credea c-ar putea fi tipul de femeie care mergea adesea in barul Hotelului Savo. Deschise meniul si incepu sa rada incantata cand imaginea lui Coco Chanel si un buchet elegant de camelii tasnira inaltandu-se de pe pagina , ca si cand Kat ar fi rasfoit o carte pop-up pentru copii, si nu un meniu. De pe pagina urmatoare, capul lui Ernest Hemingway se iti dintre file.

– Ce idee nemaipomenita! spuse ea, ridicandu-si privirea spre Elliott.

– Cred ca vin aici numai pentru meniu, ii raspunse el zambind larg.

–  Iti dai seama c-o sa-mi ia o eternitate sa aleg ceva, spuse ea, intorcand pagina.

– Nu te grabi.

Parea c-o spusese cu sinceritate. Ca si cand aici, in acest bar luxos, timpul nu avea nicio semnificatie.

Iar Kat isi aduce aminte ca nu trebuia sa ajunga nicaieri altundeva si ca nu avea alte obligatii, in afara de a se simti bine. In mod normal, ar fi comandat un gin tonic, dar cocktailurile clasice ii atrasera atentia si isi aminti ca-n urma cu mult timp, inainte de casatorie, de copii, de divort si de serviciu, bunica obisnuia cateodata sa-i pregateasca cate un Negroni , in noptile de vara cand era in vacanta de la facultate.”