Scrisori din exil. Corespondenta inedita

Cei care au impartatit, aidoma noua, conditia exilului se vor regasi pe ei, cel putin in parte, in aceasta corespondenta. Prietenia pe care am evocat-o consista in dorinta vie de-a face celuilalt binele; prietenul este, in reciprocitate si oglinda, cel mai devotat si mai spontan dintre terapeuti. In nici un caz el nu iti face morala, in nici un caz nu iti minimizeaza suferinta. Prietenia este un "da" permanent, un "da" neconventional si lipsit de ipocrizie. – Vianu Ion

E interesant ca nici Eliade, nici Cioran (Ionescu a fost salvat de partea lui franceza) n-au putut intelege, nici macar teoretic, totalitarismul – de dreapta sau de stanga, fascismul (pentru care au avut simpatii) sau comunismul. E, daca vrei, o forma de iresponsabilitate, si e justificat ca ei sa fie acuzati de asta. Noi am fost loviti atat de naprasnic, incat nu am avut prilejul sa dam dovada nici de responsabilitate, nici de iresponsabilitate; mentalitatea noastra a devenit una de supravietuitori (in sensul tehnic: cei care au supravietuit unei catastrofe). Orizontul nostru intelectual-psihologic e acela tipic supravietuitorului. Eliade, in concluzie, reprezinta generatia de imediat dinaintea Potopului (generatie care nu-si putea inchipui Potopul, desi, indirect – sau chiar direct ‒, putea fi "fascinata" de el); noi suntem cei dintai de dupa Potop, scapati ca prin minune de marea devastare, devastati totusi de insusi faptul ca am scapat. Ar fi de dezvoltat aceasta teorie a "supravietuirii" (un lucru teribil de trist) ca fenomen generational. – Calinescu Matei