Scrieri

Sfantul Ierarh Antim: Acest ales al lui Dumnezeu s-a nascut in Iviria (Georgia de astazi) pe la anii 1650, din parinti dreptcredinciosi, Ioan si Maria, primind numele de botez Andrei. Crescut in duhul traditiei ortodoxe, tanarul Andrei a primit de la Dumnezeu darul picturii si sculpturii bisericesti. Odata, navalind turcii pe meleagurile sale natale, a fost luat rob si a indurat amaraciunile si umilintele vietii printre cei straini de neamul lui si de credinta crestina. Dupa un timp a fost rascumparat de Patriarhul Ierusalimului, Dositei Notara, care l-a si tuns in monahism. Desavarsindu-si priceperea artistica si cunoasterea limbilor greaca, turca si araba, Antim a fost trimis in Moldova, la Iasi, ca staret al Manastirii Cetatuia, pentru a organiza o tipografie greceasca. Acolo a cunoscut lucrarea carturareasca a Sfantului Mitropolit Dosoftei si a fost initiat in mestesugul tiparului de invatatul episcop Mitrofan al Husilor.

Pe la anul 1690 a venit in Tara Romaneasca, unde a fost randuit de catre binecredinciosul voievod Constantin Brancoveanu la tiparirea cartilor bisericesti. A fost staret la Manastirea Snagov, langa Bucuresti, iar in vara anului 1691, fostul episcop al Husilor, Mitrofan, i-a lasat in grija Sfantului tipografia Mitropoliei Tarii Romanesti. In vara anului 1694, intelegand valoarea educatiei prin carte a oamenilor, a creat la Snagov o renumita scoala tipografica, ostenindu-se neincetat pentru desavarsirea,, mestesugului tipografiei si indireptarilor cuvintelor romanesti”, adevarate comori de carti iesind din mainile lui, dintre care amintim cateva: Antologhionul, Evangheliarul, Floarea darurilor, Carte sau lumina, Octoihul, Capete de porunca, Invatatura bisericeasca, Marturisirea ortodoxa, primul Liturghier greco-arab, Ceaslovul greco-slavo-roman.

La 16 martie 1705 a fost ales episcop de Ramnicu Valcea, dovedind si aici frumoase calitati de bun iconom si om de carte, tiparind in mai putin de trei ani 9 carti, cea mai importanta fiind Tomul bucuriei, cu aproape 800 de pagini, cuprinzand cinci lucrari polemice indreptate impotriva apusenilor, care incercau sa dezbine Ortodoxia si in Tarile Romane, mai ales in Ardeal. S-a preocupat si de repararea, zugravirea si sfintirea multor biserici si a manastirilor Strehaia, Surpatele, Cozia si Govora. Cu totul deosebit este faptul ca vladica Antim a inceput seria unor tiparituri menite sa duca la biruinta limbii romanesti in Biserica noastra. Astfel, in 1706 a tiparit Molitvelnicul, prima editie romaneasca in Muntenia.

La 22 februarie 1708, in Duminica Ortodoxiei, a fost inscaunat mitropolit al Tarii Romanesti ca urmare a recomandarii testamentare a mitropolitului Teodosie, cel care pastorise credinciosii din Tara Romaneasca timp de 40 ani.

Imediat dupa inscaunare, Antim a mutat tipografia de la Ramnic la Targoviste, unde a imprimat alte 18 carti, dintre care 11 in romaneste. In anul 1713 a tiparit Liturghierul, integral in romaneste, consfintind biruinta limbii romane in cultul Bisericii.

Cea mai valoroasa lucrare a mitropolitului Antim o constituie Didahiile. Sunt 28 de predici rostite in cursul arhipastoririi sale, la diferite sarbatori imparatesti sau ale Maicii Domnului si ale sfintilor, la care se adauga sapte cuvantari ocazionale.

Mitropolitul Antim a desfasurat o bogata activitate tipografica (63 de carti, 39 fiind lucrate cu mana sa, 21 in limba romana). Sfantul n-a tiparit carti pentru a-i ramane numele in-semnat pentru posteritate, ci a ales pe acelea care erau cele mai de folos preotilor si credinciosilor, pe intelesul tuturor, in limba vorbita a poporului, limba pe care el a imbogatit-o si a infrumusetat-o, devenind astfel intemeietorul limbii literare si liturgice romanesti.

Inceputa in primavara anului 1713, Manastirea Tuturor Sfintilor, construita in Bucuresti de Mitropolitului Antim, dupa planurile proprii, poarta cu adevarat pecetea sufleteasca a ctitorului ei.

,, Aceasta sfanta biserica, ce am zidit intru slava lui Dumnezeu si intru cinstea si pomenirea Tuturor Sfintilor, fiind rodul ostenelilor mele cele multe, am dat-o si am inchinat-o cu mare plecaciune si cucernicie marelui Dumnezeu” – scria mitropolitul Antim in Asezamantul Manastirii, testamentul pe care l-a lasat vietuitorilor acestui sfant locas. Acestea le-a scris cerandu-le sa-si implineasca menirea cat mai deplin, potrivit poruncilor evanghelice, spre folosul si mantuirea credinciosilor, spre ajutorarea celor lipsiti si spre mangaierea celor intristati. Nici o alta personalitate, in vremea aceea, nu s-a aplecat cu atata hotarare si curaj, cu atata dragoste si intelegere spre cei saraci si uitati.

Bun patriot si luptator impotriva asupririi turcesti care deja prevestea instalarea regimului fanariot, mitropolitul Antim a fost arestat, in martie 1716, si a indurat umilinte si chinuri in temnitele domnesti pana toamna, cand a fost caterisit pe nedrept, fiind condamnat la inchisoare pe viata la Manastirea Sfanta Ecaterina din muntele Sinai. Pe drum insa, ostasii turci l-au omorat si i-au aruncat trupul in apele raului Tungia, langa Adrianopol. Prin faptele si darurile sale deosebite, prin smerenia sa, prin dragostea de Biserica si de semeni, prin indemnurile la pocainta, Sfantul Antim a luminat viata duhovniceasca a vremii sale.

Abia in anul 1966, Patriarhia Ecumenica a ridicat caterisirea ce fusese aruncata in mod nedrept asupra Sfantului Antim, pentru ca in anul 1992, mitropolitul Antim Ivireanul sa fie trecut in calendar, ca Sfant Ierarh si Sfintit Mucenic, randuindu-se ca zi de pomenire 27 septembrie. Canonizarea acestui mare ierarh a fost stabilita de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, in sedinta sa din data de 19-20 iunie 1992. Proclamarea solemna s-a facut la data de 27 septembrie 1992, ziua praznuirii sale.