Șapte povești de dragoste în vremea Holocaustului, Comunismului și Azi

„Poveștile sunt frumoase și înălțătoare. Emoțiile au o mare intensitate, dar atunci când, uneori, îți vin lacrimi în ochi, nu este în fața ororilor – acolo domină mânia și revolta, ci atunci când străbat deodată iubirea, bunătatea, actele de mărinimie și de sacrificiu. În fine, o altă intenție a autorului, asumată de fapt explicit în introducere, este legată de un rol didactic al acestor povești: ideea de a face cunoscute în special tinerilor anumite realități istorice mai bine decat prin prezentarea lor într-un manual.

E vorba de adăugarea unui alt fel de cunoaștere, printr-un apel la empatie și căutarea unei victorii a emoțiilor pozitive asupra răului.

Va reuși autorul și în această intenție?” – Mihai Vasilescu, jurnalist și scriitor