Baze Filosofice, Stiintifice si Tehnice ale Naturopatiei Ortodoxe nr. 2 de biologul P. V. Marchesseau
„Sanatate intai de toate” este primul strigat care urca din profunzimile instinctului nostru de conservare. Dar ce fel de sanatate ne dorim? O sanatate artificiala, sau o sanatate naturala?
Purificarea corpului, prin mijloacele oferite de Naturopatie, ne arata calea spre o noua libertate.
Fragment din Sanatatea fara medicamente:
Drumul spre iad e pavat cu intentii bune
1. Dar, scepticii vor zice, ce faceti voi cu progresul medical? Foarte multi pacienti nu supravietuiesc ei, gratie descoperirilor moderne?
Raspunsul nostru va fi fara echivoc. Noi nu negam aceasta forma de progres. Medicina oficiala, in calitate de metoda represiva a simptomelor ingrijoratoare, a facut progrese remarcabile, pe care ar fi stupid sa le respingem printr-o idee preconceputa, ceea ce nici nu facem.
In urgenta, in fata marilor dureri, in infectiile microbiene necontrolabile (intretinute cu neindemanare), sau a gravelor leziuni (ireductibile), chimioterapia moderna realizeaza in fiecare zi veritabile „tururi de forta”, facand sa traiasca persoane condamnate. In acest sens, ea este indispensabila. Totusi, nu este vorba aici decat de anumite cazuri. Majoritatea populatiei este foarte departe de aceste stari extreme si reclama ingrijiri care privesc mai mult reeducarea functionala decat reprimarea simptomatica. Noi, prin invatatura noastra naturopatica, ne oferim sa compensam aceasta carenta a medicinei oficiale.
In concluzie, noi nu negam eficacitatea drogurilor clasice; noi recomandam doar sa nu se recurga la utilizarea lor in 80% din cazuri.
2. Faptele urmatoare dovedesc ca folosirea remediilor s-ar putea limita in foarte mare masura, fara niciun prejudiciu pentru bolnavi, ci dimpotriva.
In mai multe randuri, sefi de clinici cunoscuti si-au impartit bolnavii in doua grupuri: unii tratati prin medicina oficiala, altii ingrijiti cu „placebo” (apa distilata). Vindecarile erau adesea mai numeroase in randul celor netratati.
In timpul razboiului din Vietnam, americanii depasiti de numarul de bolnavi nu ii tratau decat pe ranitii considerati recuperabili. Cei „abandonati” se vindecau intotdeauna mai bine.
Ultimul exemplu: a fost inregistrata o scadere importanta a mortalitati (mai mult de 30% ) in urma grevei medicale din Italia si din Israel. Oficialii nu au stiut niciodata cauza, si de fapt inca o mai cauta.
Pietrele funerare nu mint niciodata
1. „Totusi, zic cei inversunati, statisticile de longevitate sunt indiscutabile. Nu demonstreaza ele, intr-un mod foarte clar, ca noi traim in prezent mult mai mult decat cei din vechime, gratie medicinei moderne si descoperirilor ei?”
Sa judecam bine:
Daca este un lucru stabilit ca noi traim mai mult, de ce sa atribuim aceasta longevitate numai actului medical, si sa nu vorbim de binefacerile igienei si legilor sociale? Baia, sportul, ziua de lucru de 8 ore, concediile platite etc. au facut cu siguranta mai mult pentru sanatate decat penicilina si alte cortizoane.
In prezent ramane de stabilit autenticitatea acestei longevitati bazata pe statistici (!) la care noi ne aplecam urechile.
Noi le credem supraestimate. Sa explicam de ce. Se pretinde ca oamenii ating in zilele noastre o varsta mai avansata decat altadata. Se afirma, de exemplu, ca durata noastra de viata s-a dublat in raport cu cea de oamenilor care traiau in epoca lui Ludovic al XIV-lea, de exemplu. Un asemenea rationament este nefondat. Cine poate calcula longevitatea unui popor care a existat cu mai multe secole in urma, si intr-un timp cand registrele de stare civila erau cvasi-inexistente?
Procedand in acest fel, am putea afirma fara sa zambim, ca stamosii nostri galii mureau cu totii inaintea varstei adulte si ca luptele lor cu romanii nu au fost decat batalii… intre copii!
Si apoi, de ce sa lasam sa intre in calculul longevitatii castigul obtinut prin reducerea mortalitatii infantile datorata igienei?
Aceasta ridica media logevitatii, dar inseala rezultatele. Contra-expertiza noastra este revelatoare. Am mers in cimitire vechi si am notat numarul de centenari din randul celor ingropati. Aceeasi ancheta facuta in cimitire mai recente ne-a dat un procent net inferior.
Pietrele funerare spun adevarul pe care statisticile trucate il ascund. Se traia mult mai mult altadata.
Pe de alta parte, daca „medicina” avea o influenta oarecare asupra longevitatii, aceasta s-ar observa la nivelul bolilor.
Ori, raul n-a dat inapoi nici macar cu un deget. Unele afectiuni sunt chiar mai violente ca altadata. Cancerul roade specia la ambele capete. Se nasc bebelusi cu leucemie. In ceea ce priveste bolile cardio-vasculare, ele domnesc cu siguranta; iar afectiunile nervoase si mentale nu sunt mai prejos.
Se vorbeste, pentru a se gasi o scuza, despre „boli ale civilizatiei”, ca si cum aceasta ar putea schimba ceva. In realitate, spitalele nu-si vor inchide maine portile si nici medicii nu vor trebui sa se recicleze maine. Acesta este, totusi, criteriul unei veritabile sanatati sociale.
Unde este, deci, progresul sanitar in societatile noastre moderne?
