Sambata alba

Trebuie sa spun din capul locului ca romanul Sambata alba al lui Florea Lucaci e, cel putin pentru mine, care-l cunosc pe autor inca de la inceputul sau eseistic, filosofic, de doua ori o imensa surpriza. Intai, prin reputatie si cariera universitara, Florea Lucaci parea confiscat, fara rest, de gandirea speculativa, inecat in bibliografie vasta si erudita. In schimb, autorul Sambetei albe e cu totul altul, un narator nativ, cu suflu epic antrenat, si inca prin diferite registre, asa cum o cere evolutia fictionala (fictionala si nu prea, se vede usor asta la lectura romanului). In al doilea rand: substanta epica si formula stilistica alese m-au uimit. Romanul incepe, neasteptat, ca un bocet la moartea tatalui (se intelege, cel al autorului insusi), apoi continua cu efortul fiului de resuscitare a vietii acestuia, pas cu pas, prin cuvinte, prin intamplari dramatice (cele mai consistente sunt cele din lagarele de munca, ca prizonier de razboi, la rusi). Avem aici un adevarat substitut de liturghie, de prohod, dupa toate regulile canonice. Cartea valorifica bogata cunoastere a autorului in materie patristica, filosofica in general. Surprind paginile, similiscolastice, imbracate simplu prozastic, amintindu-mi – respectand, fireste, proportiile – de cele din Il nome della rosa a lui Umberto Eco.

Romanul lui Florea Lucaci mi se pare un dar al anului editorial 2018. – Vasile Dan

Dupa incheierea lecturii acestui roman, i-am scris autorului lapidar, asa cum se obisnuieste in corespondenta electronica: „INCANTATOR, orice alt cuvant ar fi de prisos”.

Oameni buni, deconectati-va televizorul, tableta, computerul & smartphone-ul, cititi aceasta carte, savurati-i in liniste paginile si veti redescoperi voluptatea lecturilor de odinioara. – I. Funeriu

Florea Lucaci, prin cartea pe care o deschizi acum, cititorule, te invita la o comunicare-eveniment. Nascuta din lumea plina de eresuri a neamului nostru asezat la increngatura metafizicii cu istoria, scrisa cu sufletul aflat la marea intalnire cu intrebarile conditiei umane, gandita cu exigenta logicii naratiunii, CARTEA, citita pagina cu pagina, iti daruieste frumusetea dramatica a inclestarilor cu viata.

Intelesurile sunt dincolo de cuvinte.

Meaning is at a level of language where words do not belong. – Dumitru Marcus

Florea Lucaci este eseist si filosof, specializat in ontologia umanului, hermeneutica si filosofia religiilor. Tine cursuri la Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad si conduce doctorate la Universitatea de Vest din Timisoara. Este colaborator la publicatiile Academiei Romane, Institutul de Filosofie si Psihologie „Constantin Radulescu-Motru”.

Este autorul cartilor: Creatie si umanism. Incercare asupra ideii de creatie, Editura Facla, Timisoara, 1989; Creatie si fiintare. Un temei in ontologia umanului, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002; Propozitii biblice. Interpretari logico-filosofice, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2005; Avatarul ideii de absolut. De la Kant la filosofia limbajului, editia a II-a, Editura Provopress, Cluj-Napoca, 2008; De la Parmenides la inceputurile filosofiei crestine, editia a II-a, Editura Provopress, Cluj-Napoca, 2008; Identitatea artei. Problematizari istorice si logico-hermeneutice, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 2013 (coautor); Elogiul drumului. Aforisme. Paradoxuri. Jocuri de limbaj, Colectia Scoala ardeleana de filosofie, Editura Scoala Ardeleana, Cluj-Napoca, 2016.

Romanul Sambata alba reprezinta volumul de debut in proza al autorului.