Sala de asteptare (editie integrala)

Sala de asteptare (editie integrala)

Primul roman integral postmodern publicat la noi. (Eugen SIMION)

Literatura si arta in genere nu pot da solutii si nici nu pot face lumea mai buna, au o putere limitata, dar ele pot depune marturie despre timpul (lor) si poate ca nu e chiar putin…

Nu e prima oara cand arta moderna a fost interpretata si deslusita in acest sens. Dar ni se pare interesant c-o face azi unul dintre scriitorii ce manuiesc cu deplina maiestrie strategiile narative cele mai moderne. „Sala de asteptare“ se situeaza astfel si ca un moment de implicare morala a autorului in opera sa, o opera ce nu-si mai este suficienta siesi, ci se deschide asupra lumii si urgentelor ei. Sala de asteptare este si un roman care „zgarie pe piele constiinta“. (Monica LOVINESCU)

„Sala de asteptare“ reprezinta, in contextul situatiei romanului romanesc din deceniul noua, un punct nodal. Autorul isi asuma […] descoperirile teoretice ale postmodernismului occidental […], reusind cu abilitate sa integreze conceptualul in naratiune si sa amplifice nivelurile textuale (prin metatext si intertext) fara sa lase impresia artificialitatii. […] „Sala de asteptare“ e primordial un roman al romanului. Plurimorf, caleidoscopic, narcisiac, clar de asemenea expansiv inspre o realitate pe care incearca sa o (re)interpreteze, romanul e dominat de texte prezente in si intre texte, de referinte culturale multiple, de pagini de parodie si mimetism stilistic, de obsesia insumarii, a cresterii, a fortei (de extractie, de aceasta data, modernista) Cartii. „Ce e un roman se stie si nu prea“, se spune undeva in interiorul volumului. (Paul CERNAT)