Ruslan cel credincios

Traducere din limba rusa de Adriana Nicoara si Leonte Ivanov

Ruslan cel credincios urmareste povestea unui ciobanesc folosit drept ciine de paza intr-un lagar de concentrare sovietic. Viata lui e condusa de reguli stricte si, mai presus de orice, de devotament. Odata cu inchiderea lagarului, pentru ca partidul nu mai are nevoie de el, stapinul (unul dintre gardieni), desi i s-a ordonat, refuza sa-l ucida si-i da drumul in taigaua siberiana. In cele din urma, dupa ce rataceste intr-un orasel din apropierea lagarului, Ruslan va realiza cu durere ca stapinul l-a tradat; gaseste insa un alt stapin, o silueta zdrentaroasa care se dovedeste a fi un fost prizonier din lagar. Un roman cu tenta alegorica, un roman concentrationar, Ruslan cel credincios este povestea unui popor incapabil sa se desprinda din ghearele persecutiei.

„Niciodata! le raspundea el. Niciodata ciinele nu-l musca pe cel care il iubeste la nebunie. Credeti-ma, eu sint un vechi crescator de ciini, cu permisiunea dumneavoastra, sint un chinolog cu traditie, de asemenea anomalie doar omul e in stare.” (fragment din roman)

„Roman al disidentei, Ruslan cel credincios este o capodopera a ironiei, a umorului negru.” (The Guardian)

„Povestea lui Gheorghi Vladimov e formidabila, o parabola a cinismului si a sperantelor false in epoca poststalinista.” (The New York Times)

„Un roman care ar trebui sa fie la fel de cunoscut ca O zi din viata lui Ivan Denisovici, pe nedrept ignorat pina acum.” (The Weekly Standard)

Pina sa devina cunoscut prin textele sale beletristice, Gheorghi Vladimov (1931-2003), jurist de profesie, a scris articole de critica literara si de teatru si a lucrat ca redactor la revista Novii mir. Dupa o prima nuvela care l-a consacrat, Marele zacamint, Vladimov va scrie un roman, Trei minute de tacere, si, in paralel, va lucra la Ruslan cel credincios, despre care multa vreme cititorii vor crede ca e semnat de Soljenitin. In 1983 este obligat sa emigreze in Occident, unde scrie capodopera Generalul si armata sa (1994), roman care urmeaza traditia epica tolstoiana. Spirit rational, mare iubitor de dreptate si adevar, cu Tolstoi si Cehov drept precursori, Vladimov cultiva o proza veridica, taioasa, de o deosebita forta, dar, in acelasi timp, metaforica si patrunsa de lirism, marci ale unui talent literar viguros.