Romania si politica securitatii colective. Pactul Briand-Kellogg prezinta rezultatele unui proiect de cercetare si investigare a relatiilor internationale din prima decada interbelica, in care accentul cade asupra rolului detinut de diplomatia romaneasca in construirea sistemului de securitate colectiva dupa Primul Razboi Mondial. Titlul face trimitere la actiunile diplomatice pacifiste europene derulate in perioada interbelica, in principal in prima decada a acesteia, prelungirea demersului analitic pana in anul 1934 fiind impusa de obiectivul principal al lucrarii, acela de a releva initiativele si contributiile romanesti aduse in construirea unei „noi ordini mondiale” (concept folosit de fostul presedinte american Thomas Woodrow Wilson). O ordine bazata „pe drept si nu pe forta”, asa cum de nenumarate ori a afirmat remarcabilul diplomat roman, Nicolae Titulescu.
Mai mult decat orice, aceasta lucrare reprezinta o dovada graitoare a capacitatii diplomatiei romanesti de a distinge in evolutiile relatiilor internationale ale timpului oportunitatile si pericolele la adresa intereselor Romaniei si de a raspunde prompt acestora cu inteligenta si perspicacitate. Diplomatia romaneasca a probat, totodata, capacitatea de a-si articula interesele sale de securitate cu cele general europene si de a-si aduce o contributie demna de remarcat la dezbaterile teoretice cu privire la dezarmare si securitate colectiva. Abordand conceptele de securitate din perspectiva idealismului liberal, diplomatia romaneasca a ramas totusi in garda datorita multiplelor amenintari ce planau asupra tarii din partea vecinilor revizionisti si a slabiciunilor economice si sociale interne. Totodata, lucrarea de fata dovedeste ca diplomatia romaneasca a timpului a insemnat mai mult decat exponentul sau cel mai stralucit, Nicolae Titulescu. Personalitati romanesti importante din cadrul Ministerului Afacerilor Straine, ale Guvernului regal al Romanie, ale Casei Regale, Academiei Romane, armatei si din ceea ce astazi denumim societatea civila au fost implicate in elaborarea si structurarea pozitiei internationale a Bucurestilor si au sustinut demersurile de intarire a pacii regionale si internationale. Un asemenea exemplu il constituie Vespasian V. Pella, interesul pentru aceasta personalitate cu contributii esentiale in domeniul dreptului penal international fiind mostenit de autoare de la profesorul conducator de doctorat, istoricul Gheorghe Sbarna.
conf. univ. dr. Silviu Miloiu
