Romania si fenomenele majore din economia europeana si globala. Volumul 2

Romania si fenomenele majore din economia europeana si globala. Vol. 2 – Simona Moagar-Poladian

Volumul de fata cuprinde cele mai importante lucrari de sinteza elaborate de experti ai Institutului de Economie Mondiala, pe baza analizelor principalelor evenimente internationale care au influentat masurile de politica economica adoptate, cu efect global si regional in perioada 2014-2015.

Structurat pe patru capitole, volumul de fata porneste de la tendintele majore ale guvernantei la nivel mondial, pentru ca in urmatoarele capitole analizele sa se focalizeze asupra evolutiei schimburilor comerciale cu bunuri ale UE si, implicit, ale Romaniei, politica de reindustrializare a Europei, parteneriatul estic al UE, investitiile chineze pe continentul european si in special in Europa Centrala si de Est.

Capitolul al III-lea este dedicat in intregime securitatii energetice din Uniunea Europeana, fiind elaborat in intregime de un expert cu o experienta de peste 40 de ani pe aceasta tematica, de mare interes pentru dezvoltarea economicosociala a unei tari. In acest capitol, se analizeaza solutiile pe care Uniunea Europeana le are in prezent la indemana pentru a obtine independenta energetica fata de Rusia.

Capitolul al IV-lea este concentrat pe problemele delicate cu care se confrunta in prezent Uniunea Europeana: posibila transformare prin iesirea unor state, precum si tensiunile escaladate prin ocuparea Crimeei de catre Federatia Rusa si sanctiunile aferente, aplicate de Uniunea Europeana si SUA. Din opiniile autorilor acestui volum, criza financiareconomica internationala, care s-a declansat in 2008, a dus treptat la incetinirea procesului de liberalizare comerciala la nivel global. Se remarca in mod special o proliferare a regionalizarii, ceea ce inseamna sublinierea tendintelor de protectionism in randul gruparilor de state. In perspectiva relansarii schimburilor comerciale la nivel mondial este de dorit restabilirea rolului Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC) in promovarea deschiderii comerciale si cooperarii economice intre statele lumii.

In prezent, traim intr-o lume in care se promoveaza, din pacate, regimuri preferentiale, pe baza incheierii unor aliante de mega-regiuni, in dorinta de a se promova cat mai bine propriile interese nationale. Ca exemplificare, amintim ca in ultimii ani au fost declansate o serie de negocieri plurilaterale in acest sens. Astfel, dintre cele mai importante amintim: Acordul de comert liber UE-Japonia; Parteneriatul Transpacific (TPP) (incluzand 12 tari dezvoltate si emergente din Asia- Pacific); noul Acord privind comertul cu servicii (Acordul TISA); Parteneriatul Transatlantic pentru comert si investitii (TTIP) intre UE si SUA; negocierile dintre UE si China in vederea incheierii unui acord de investitii; Parteneriatul Transpacific (TPP); Parteneriatul Economic Regional Cuprinzator (Regional Comprehensive Economic Partnership – RCEP). Concluziile autorilor se concentreaza pe accentuarea procesului de fragmentare ca efect al proliferarii substantiale a acordurilor comerciale preferentiale.

Al doilea capitol se refera in mod special la pozitia Romaniei in clasamentul comercial mondial, precum si noile tendinte in planul dezvoltarii economice din Uniunea Europeana. De subliniat concluzia care se desprinde,  respectiv faptul ca Romania se numara printre tarile UE care participa cel mai putin la lanturile globale de valoare adaugata, cu toate ca in ultimul deceniu asistam la o crestere accelerata a schimburilor sale comerciale.

O alta problematica analizata de specialistii Institutului de Economie Mondiala este cea a atragerii de investitii straine directe. In anii de dupa izbucnirea crizei financiare internationale, am asistat la o reducere substantiala a Investitiilor straine directe (ISD) la nivel global. Totusi, se remarca faptul ca din punct de vedere structural asistam la o schimbare de directie. Mai precis, investitiile straine angajate de China au avut si continua sa aiba o dinamica accelerata, concurand in prezent cu statele dezvoltate ale lumii, in special cu SUA. Tinand cont de aceasta tendinta, statele din Europa, in special cele din zona Europei Centrale si de Est, printre care se numara si Romania, duc o lupta stransa pentru a convinge marile firme chineze sa le fie destinatie investitionala. Autorii semnaleaza insa faptul ca Romania, desi a pornit in aceasta cursa ca favorita, in prezent, in lipsa unei strategii nationale tintite spre atragerea de ISD dinspre China, a pierdut in favoarea statelor vecine. Un subiect care face obiectul de studiu al unui capitol din carte este securitatea energetica a Uniunii Europene in conditiile actuale de tensionare a relatiilor cu Rusia, ceea ce i-a determinat pe liderii europeni sa ia in calcul diversificarea rutelor de aprovizionare prin crearea unei uniuni energetice. Uniunea Europeana este in cautare de noi furnizori prin intermediul carora sa-si poata asigura cererea in crestere si securitatea aprovizionarii. In Capitolul III, se accentueaza de altfel ca, “miza reala a tuturor razboaielor impotriva terorismului mondial, a militarismului rusesc, a interventiei SUA in conflictele regionale a fost, in mod cert, desi mai putin recunoscut, una economica, mai precis, accesul la resurse, in special energetice si asigurarea controlului asupra rutelor de transport ale acestora catre piete”. Actorii principali ai acestui razboi energetic au fost SUA si Rusia, piata tinta – cea a UE, iar sursele optime pentru a asigura o alternativa la dependenta excesiva a UE fata de Rusia, sunt regiunea Caspica (inclusiv Iranul), Orientul Apropiat (Mediterana de est) si Orientul Mijlociu.

“Razboiul energetic” este pe cale sa se intensifice: pe de o parte, conflictul din Siria, intentia partilor interesate fiind de a prelua controlul asupra unui sector-cheie al viitorului coridor de transport pentru livrarea de gaze din Orientul Mijlociu, spre Europa, avand ca jucatori-cheie locali – Iranul si Qatarul. Pe de alta parte, conflictul din Ucraina, transat de Rusia, in favoarea sa, ii va da acesteia posibilitatea de a-si consolida pozitiile pe directia gazului european.”

Ultimul capitol cuprinde o serie de analize cu privire la unele dintre punctele slabe pe care le are Uniunea Europeana in prezent, ca efect al tensiunilor geopolitice. Un punct nevralgic il reprezinta relatiile cu Rusia dupa ocuparea Crimeei. Rusia doreste sa isi recastige pozitia de lider regional, pierduta in urma dizolvarii Uniunii Sovietice din 1991, eveniment considerat de catre Vladimir Putin drept „cea mai mare catastrofa geopolitica a secolului XX“.

In acest ultim capitol, autorii analizeaza reorientarea strategica a Rusiei catre China si India care se bazeaza pe faptul ca ambele state au abordari similare cu privire la probleme-cheie internationale, aceasta constituind una dintre garantiile de stabilitate ale viitorului parteneriat.