Romania si Danemarca in prima jumatate a secolului 20

O lucrare de pionierat in acest domeniu – si subliniem acest lucru -, o abordare extrem de utila pentru a acoperi un „vid” in cunoasterea noastra stiintifica. Cu aceasta lucrare, imaginea noastra cu privire la orizonturile politicii externe si ale spiritualitatii romanesti din prima jumatate a secolului al XX-lea devine mai cuprinzatoare.

Legaturile Romaniei cu tarile nordice au fost, pentru mult timp, trecute in registrul exotic al politicii externe romanesti, acestea fiind afectate de distanta geografica si de diferentele culturale ce separau cele doua state. Treptat, insa, avansul tehnologic a micsorat distantele, iar procesele de modernizare si convergenta europeana si mondiala au apropiat societatile, ceea ce a avut efecte considerabile si asupra acelui „seismograf” geopolitic foarte fin care este aparatul diplomatic al unei tari. Desi sinuos, procesul de apropiere dintre Romania si statele situate in regiunea septentrionala a Europei a avut o dinamica destul de rapida. Incadrate acestei regandiri a spatiului si a sferei intereselor romanesti in noul context european, relatiile Romaniei cu Danemarca au cunoscut, dupa cum arata lucrarea de doctorat semnata de drd. Oana Laculiceanu (Popescu), o dezvoltare considerabila intr-un timp relativ redus. Progresul in materie de cunoastere si schimburi culturale, diplomatice, politice, umane si economice inregistrat in aria legaturilor dintre Bucuresti si Copenhaga, si dintre romani si danezi va fi insa intrerupt brutal de declansarea celui de-al Doilea Razboi Mondial si de vicisitudinile ce au urmat pentru Romania dupa incheierea acestuia.

Conf. univ. dr. Silviu Miloiu