Romania 1988–1989. Lumea Libera in apararea satelor romanesti. Operation Villages Roumains

Cartea pe care o aveti in fata este astazi singura care prezinta publicului romanesc, dupa trei decenii, ceea ce a insemnat „Operatia satelor romanesti”, umpland astfel un gol istoriografic, si reamintind un episod din istoria noastra mult prea recenta si mult prea intensa, pentru a nu starni interesul la ora actuala. Faptele sunt, desigur, mult mai cunoscute in strainatate, acolo unde ea a luat fiinta, si mai ales pentru miile de oameni implicati din mai multe tari europene care pastreaza inca vie amintirea participarii la operatiune.

Sunt unul dintre participantii directi la aceasta miscare, este motivul pentru care raman atasat de lupta noastra din exil, atat pentru salvarea satelor romanesti, ca si pentru instaurarea unei vieti normale si democratice in Romania, fapt de care generatia noastra, nascuta in perioada dintre cele doua razboaie mondiale, nu a prea avut parte… La acea vreme (1988–1989), ma aflam in exil la Paris inca din anul 1975, unde eram activ politic, in cadrul bine‑cunoscutei Ligi pentru Apararea Drepturilor Omului in Romania, cu sediul la Paris; lucram de asemenea pentru sectia romana a BBC de la Paris, si eram nelipsit de la diversele evenimente si manifestatii organizate in exil. In perioada in care in Occident a izbucnit scandalul privind satele romanesti, eram cativa romani inimosi in exil, care ne castigasem faima de „romanii de serviciu”, si care ne straduiam, prin mijloacele de care dispuneam, sa facem lumea occidentala, in mijlocul careia traiam, sa constientizeze abuzurile unui regim dictatorial, din care noi reusisem sa ne salvam. Asadar, ca unul dintre participanti si deci cunoscator al intregii probleme, tin de la bun inceput sa evidentiez valoarea acestui volum, care a reusit sa prezinte fenomenul, pe baza unei documentari impresionante, chiar de la sursa a ceea ce a insemnat „OVR”.

Este important de subliniat faptul ca pana acum nu a fost cunoscut pentru publicul din tara ca injghebarea operatiei a avut de fapt doua principale izvoare romanesti: unul pornind de la cei cativa exilati romani din Franta (mai precis din Paris), celalalt provenind de la disidenta noastra de onoare, Doina Cornea. Acestea au fost primele doua izvoare de la care, in strainatate, s‑au mobilizat ulterior energiile a mii de oameni in tari ca Belgia, apoi din Franta, Elvetia, Marea Britanie, Olanda, si, intr‑o mai mica proportie, din Norvegia, Danemarca si Ungaria. (din „Prefata”)