Ridicat de la pamant (editie de buzunar)

Premiul Nobel pentru Literatura 1998

Traducere din limba portugheza si note de Simina Popa

Publicat in 1980, Ridicat de la pamant urmareste destinul mai multor generatii ale familiei Vreme-Rea, tarani saraci, fara pamant, cum fusesera si bunicii lui Saramago – cartea este, de altfel, una dintre cele profund personale ale celebrului scriitor. Desfasurat in Alentejo, o provincie din sudul Portugaliei, romanul schiteaza viata grea dusa de tarani pe fundalul mai multor evenimente sau fenomene politice – trecerea Portugaliei la statutul de Republica, doua razboaie mondiale, un atentat la viata dictatorului Salazar –, care insa nu au nici un efect benefic asupra paturii de jos. Realitatea sumbra in care traiesc acesti oameni asupriti de mosieri ajunge sa cunoasca schimbarea abia odata cu insinuarea comunismului si a marilor lui promisiuni, niciodata implinite. Dincolo de tema pamantului si a conflictelor generate de vesnicele nedreptati sociale ori de comentariile politice, interpretari ce confera povestii o dimensiune actuala, cuceritoare in lectura romanului sunt mai ales umorul lui Saramago si stilul sau bine-cunoscut.

José Saramago s-a nascut la 16 noiembrie 1922 in Azinhaga (Ribatejo), intr-o familie modesta. Destinul sau scriitoricesc a avut o traiectorie uluitoare, culminand cu decernarea Premiului Nobel pentru Literatura (1998). Dupa debutul din 1947 cu un roman ulterior renegat de scriitor, urmat de o tacere de aproape doua decenii, Saramago a publicat volume de poeme, cronici literare si politice, nuvele, piese de teatru, nenumarate traduceri, revenind la roman abia in 1977, cu Manual de pictura si caligrafie (Polirom, 2010). Ridicat de la pamant (1980) ii aduce recunoasterea in spatiul lusitan si impune fraza si punctuatia care vor constitui de acum inainte marca inconfundabila a stilului sau. Celebritatea internationala o dobandeste cu Memorialul manastirii (1982; Polirom, 2007, 2017), care, alaturi de Anul mortii lui Ricardo Reis (1984; Polirom, 2003, 2008, 2018) si Istoria asediului Lisabonei (1989; Polirom, 2004, 2014, 2018), formeaza seria narativa cu tematica istorica, scriitorul acordand o atentie speciala „originii si identitatii portugheze”. In 1991 publica Evanghelia dupa Isus Cristos (Polirom, 2003, 2012), cel mai polemic roman al sau, care reconstruieste o viata apocrifa a lui Isus. O cotitura in universul tematic romanesc al lui José Saramago o constituie seria de fictiuni ucronice si alegorice inceputa cu Pluta de piatra (1986; Polirom, 2002, 2015) si continuata de Eseu despre orbire (1995; Polirom, 2005, 2008, 2013), Toate numele (1997; Polirom, 2002, 2008, 2011), Pestera (2000; Polirom, 2005, 2009, 2013), Omul duplicat (2002; Polirom, 2009, 2016), Eseu despre luciditate (2004; Polirom, 2008, 2014) si Intermitentele mortii (2005; Polirom, 2007, 2009, 2013). La Editura Polirom au mai aparut: Calatoria elefantului (2010, 2014), Cain (2012, 2014), Caietul. Texte scrise pentru blog: septembrie 2008 – martie 2009 (2010), Ultimul caiet. Texte scrise pentru blog: martie 2009 – noiembrie 2009 (2011), Calatorie prin Portugalia (2011), Lucarna (2013), Halebarde, halebarde (2015), De la statuie la piatra (2017) si Jurnalul din anul Nobelului (2021). José Saramago si-a petrecut ultimii ani in Lanzarote, Insulele Canare, continuand sa scrie si sa publice. S-a stins din viata in iunie 2010.