Revoluția neterminată a lui Einstein

Traducere de Walter Fotescu

Desi a jucat un rol esential in aparitia mecanicii cuantice, Einstein avea sa se desparta apoi de curentul principal in dezvoltarea domeniului, reprezentat de Scoala de la Copenhaga, in fruntea careia se afla Niels Bohr. Motivul era de ordin filozofic: Einstein credea ca trebuie sa obtinem o descriere completa a lumii, independenta de perceptia noastra – altfel spus, a adoptat o pozitie realista. Vreme de un secol, in discutie au ramas nu predictiile teoriei cuantice, altminteri impecabil confirmate experimental, ci interpretarile ei. Din perspectiva ferm realista, Lee Smolin s-a angajat intr-o cercetare a fundamentelor teoriei cuantice, in speranta de a ajunge la un strat mai profund care sa permita unificarea ei cu cealalta mare teorie a secolului XX, relativitatea generala. Revolutia neterminata a lui Einstein prezinta in termeni intuitivi dificultatile conceptuale cu care se confrunta teoria cuantica, asa cum arata in prezent, multitudinea interpretarilor ei, avantajele si punctele lor slabe, si propune cateva principii simple pornind de la care sa poata fi construita o noua teorie, mai cuprinzatoare. Cartea lui Smolin e un indemn de a nu lua automat de bun ceea ce ni se pare ca stim, de a cerceta atent premisele si a cauta cu temeritate drumul spre necunoscut.

„Smolin ne ofera o minunata expunere a situatiei actuale din fizica cuantica, imbinand istoria domeniului cu explicatii clare si cu prezentarea accesibila a contextului filozofic si a noilor idei.“ — Financial Times

„A avea o minte stiintifica inseamna a respecta faptele asupra carora exista un consens, care sunt concluzia unor dispute de generatii, mentinand in acelasi timp o minte deschisa fata de lucrurile inca necunoscute. E util sa avem un sentiment de smerenie in fata misterului esential al lumii, fiindca aspectele cunoscute devin inca si mai misterioase daca le examinam in profunzime. Cu cat stim mai mult, cu atat mai ciudat e totul. Nu exista nici un lucru in natura atat de obisnuit, incat sa nu ne poata crea un sentiment mut de uimire si recunostinta doar fiindca suntem parte din toate acestea.“ — LEE SMOLIN