Relatiile Romaniei cu Italia in anii 1878-1914

Cititorul va gasi desigur interesant sa redescopere si el, intr-un tablou mai amplu si mai complet in primul rand, vestigiile unei epoci, ceea ce ar putea constitui, in fond, radacinile unei traditii in relatiile altfel foarte importante ale Romaniei cu una din cele doua surori mai mari ale ei, dintre puterile europene de origine latina. Cursul acestor relatii, cauzele care ne-au apropiat de Italia sau dimpotriva ne-au indepartat sau reorientat in relatiile respective sunt sugestive, pana la urma, nu numai pentru istoric. Ele depun marturie despre existenta afinitatilor, atunci cand ele intervin in mersul istoriei dintre doua tari, explicand o neintrerupere a spiritului care transcede politica propriu- zisa, in legatura mai adanca ce poate exista intre cele doua popoare, dintr-o epoca mai favorabila, dar si in vremurile mai putin propice apropierii. Imaginea reciproca, hranita de complexitatea relatiilor bilaterale, cele directe si cele simbolice numai, se hraneste din aceste relatii si se imbogateste sau se estompeaza in diferite epoci istorice. Laura Oncescu promite sa ne atraga astfel atentia asupra a ceea ce trebuie remarcat si evaluat dintr-o asemenea imagine, a relatiilor cu Italia, la vremea cand aceasta ca si Romania, se defineau ca state si societati moderne in a doua jumatate a secolului al XIX-lea.

prof. univ. dr. Ion Stanciu