„Silviu Aldea ne prezintă o lucrare neaşteptată ca tematică și perspectivă. Cartea lui discută felul în care ne raportăm la moștenirea construită a perioadei comuniste, arătând cum anume această moștenire a parcurs diverse ipostaze controversate de diferite naturi: percepţie publică, percepţie profesională, poziţionare politică, interes comercial, transfigurare artistică etc. Niciuna dintre ele nu e simplă, toate stau sub semnul partizanatului, al unei subiectivităţi greu de stăpânit. Toate ipostazele amintite sunt proiectate pe circumstanțele tulburi aduse de libertate și sunt contaminate de noile mituri și miraje care vin să se substituie celor vechi, înlocuind preţul liniştii cu cel al nesiguranţei.
Lucrarea m-a pus pe gânduri în repetate rânduri. Subiectul tratat e fierbinte și dilematic. Scriitura în sine este remarcabilă din multe puncte de vedere: fluentă, alertă, colorată, surprinzătoare, nuanţată, cu fraze substanţiale și cu formulări originale; pe scurt, cu stil. Textul are un caracter polemic stimulant, care trezeşte spiritul și incită la discuţii în mediul nostru profesional, care uneori este înclinat să accepte locuri comune, prejudecaţi și poncife netulburate de aciditatea criticii, a dubiului sau a introspecţiei. Autorul nu emite sentinţe și nici judecăţi de valoare; el încearcă să meargă mai departe, să vadă unde se poate situa o trăire autentică în acest peisaj postsocialist deopotrivă vulnerabil și rezistent.” (Ana Maria Zahariade)
