Regulamentul cimitirelor in Biserica Ortodoxa Romana

Biserica Ortodoxa Romana poate depasi cadrul dreptului de stat si dreptului comun prin specificul lucrarii si activitatii ei si prin pozitia ei juridica autonoma, ca un subiect aparte al dreptului international si national, cu un sistem de drept propriu.

Biserica si-a manifestat intotdeauna autonomia prin organele sale de conducere specifice, prin elaborarea de legi, regulamente si proceduri interne care au pus ordine si randuiala in activitatea sa dogmatica, liturgica, canonica si administrativa.

In baza autonomiei sale si a dreptului imuabil de a se conduce dupa statute si regulamente proprii, Biserica Ortodoxa Romana a adoptat la finalul anului trecut, prin Hotararea Sfantului Sinod nr. 11943 din 9-11 decembrie 2020, Regulamentul cimitirelor din Biserica Ortodoxa Romana. Aceasta adoptare a noului text de reglementare juridico-administrativa este binevenita, tinand cont ca vechiul Regulament pentru organizarea si functionarea cimitirelor din Patriarhia Romana data din anul 1977, ultimele modificari si amendamente fiind aduse in anul 2003. Astfel, acest regulament trebuia reactualizat, amendat, completat si republicat potrivit realitatilor, dinamicii si necesitatilor vietii administrative bisericesti. De asemenea, aparitia noului regulament reprezinta un bun si potrivit inceput pentru „Anul comemorativ al celor adormiti in Domnul; valoarea liturgica si culturala a cimitirelor”.

Conform structurii oricarui act normativ, Regulamentul cimitirelor din Biserica Ortodoxa Romana se imparte in 12 capitole si cuprinde 51 de articole. Este evidentiat mai intai temeiul de lege prin care cultele religioase din Romania pot infiinta si administra cimitire confesionale: „Unitatile locale ale cultelor pot avea si intretine, singure sau in asociere cu alte culte, cimitire confesionale pentru credinciosii lor. Cimitirele confesionale se administreaza potrivit regulamentelor cultului detinator” (art. 28, alin. 1 din Legea cultelor nr. 489/2006).

In baza acestei prevederi legale, parohiile, manastirile si eparhiile Bisericii Ortodoxe Romane au dreptul sa infiinteze, sa administreze si sa detina in proprietate sau folosinta cimitire, potrivit art. 27, alin. 1 si 2 din aceeasi Lege: „Cultele recunoscute si unitatile lor de cult pot avea si dobandi, in proprietate sau in administrare, bunuri mobile si imobile. Bunurile sacre, respectiv cele afectate direct si exclusiv cultului, stabilite conform statutelor proprii in conformitate cu traditia si practicile fiecarui cult, dobandite cu titlu, sunt insesizabile si imprescriptibile si pot fi instrainate doar in conditiile statutare specifice fiecarui cult”. Astfel, art. 3 din noul regulament achieseaza la cele enuntate mai sus si prevede faptul ca cimitirele parohiale, ale manastirilor si eparhiilor sunt bunuri sacre, neputand fi instrainate, schimbate, grevate sau sechestrate, acestea constituind un drept indeniabil al cultului si comunitatii religioase respective.

In baza principiului canonic al loialitatii fata de stat si in baza dialogului interreligios, Biserica Ortodoxa Romana a aratat intotdeauna o deschidere spre comuniune, comunicare si dragoste frateasca, spre cei de alte credinte, prevazand la art. 47, alin. 1 din prezentul regulament, posibilitatea ca in cimitirul parohial sa poata fi inmormantati si alti credinciosi decedati, neortodocsi, in cazul in care in localitatea respectiva nu exista un cimitir in proprietatea administratiei publice locale, aspect prevazut de altfel si in art. 28, alin. 2 din Legea cultelor din Romania: „In localitatile in care nu exista cimitire comunale si unele culte nu au cimitire proprii, persoanele decedate care apartineau cultelor respective pot fi inhumate potrivit ritului propriu, in cimitirele existente in functiune”.

Din perspectiva organizarii si sistematizarii cimitirelor, o noutate a acestui regulament este subliniata in art. 10, prin care se recomanda ca cimitirele sa fie impartite in parcele ordonate prin litere, iar fiecare parcela sa fie impartita in randuri si locuri de inmormantare numerotate si identificate in Registrul locurilor de inmormantare, pentru a exista o evidenta clara, transparenta si corecta in ceea ce priveste evidenta locurilor de inmormantare si a concesionarilor acestora.

Autoritatea canonica a prevazut in noua reglementare in materie de administrare a cimitirelor bisericesti aspecte ce tin de folosinta nelimitata sau temporara a acestor locuri de inmormantare, reglementari de ordin peisagistic-arhitectural (alei, cai de acces, amplasarea capelei mortuare, a clopotnitei, acces la o sursa de apa, plantarea de arbusti si copaci ornamentali etc.), precum si respectarea cu strictete de catre beneficiari a planului de sistematizare, a amenajarii si ingrijirii mormintelor, a masurilor igienico-sanitare, dar si a obligatiilor financiare reglementate de catre administratia cimitirului.

In capitolul al III-lea se dezvolta o serie de probleme ce tin de activitatea administrativa si de persoana administratorului cimitirului parohial, manastiresc sau eparhial, dupa caz, precum si aspecte privind personalul necesar angajat, conform legislatiei muncii din Romania (administrator, ingrijitor, constructor pentru cavouri sau alte edificii funerare, gropar etc.), cu existenta unei fise a postului in care sa fie precizate atributiile si responsabilitatile fiecarui angajat in parte.

In privinta „Registrelor de evidenta a locurilor de inmormantare” in care sunt precizate si inscrise date cu caracter personal precum: numele si prenumele concesionarului, numarul si data intocmirii actului de concesiune, date de contact si alte mentiuni importante, este bine de stiut ca Biserica Ortodoxa Romana asigura confidentialitatea si protectia datelor cu caracter personal, conform Directivei Uniunii Europene 2016/680 privind GDPR, transpusa in legislatia interna prin Legea nr. 363/2018. Noul regulament al cimitirelor prevede la art. 17, alin. 2 ca registrul locurilor de inmormantare sa poata fi intocmit atat in format letric, cat si electronic, cu mentiunea de a fi respectate toate prevederile legale si specifice de securitate informatica.

Noile prevederi ale regulamentului cimitirelor se dovedesc a fi unele in pas cu dezvoltarea societatii si a dimensiunii juridice a acesteia, mai ales ca in capitolele IV si V sunt enuntate si rezolvate o serie de aspecte privind modul de concesionare a locurilor de inmormantare, titlul gratuit care poate fi atribuit unei persoane de catre organele de conducere competente, aspecte de ordin financiar-administrativ (taxa de concesiune, taxa anuala), chestiuni cu privire la transmisibilitatea sau instrainarea locului de inmormantare, prelungirea sau incetarea dreptului de folosinta a locului concesionat, dar si probleme juridico-canonice in materie de succesiune, mostenire, donatie etc.

Tot ca o noutate adusa de noul „Regulament al cimitirelor din Patriarhia Romana”, sunt trasate directii si proceduri clare in privinta constructiilor funerare (borduri, cavouri, cripte, cruci monumentale), toate aceste lucrari intrand direct in supravegherea si coordonarea administratiei cimitirului. Constructiile funerare pot fi executate fie de firme autorizate, fie in regie proprie, numai prin intocmirea si prezentarea in prealabil a unei documentatii tehnice, in baza careia sa se poata aproba si executa lucrarea respectiva.

Prin urmare, asa cum spunea Preafericitul Parinte Patriarh Daniel, in „Cuvantul Inainte” al editiei print a noului regulament, prezentul act normativ este, „in acelasi timp, o continuare si o actualizare a traditiei ortodoxe romanesti privind cinstirea mormintelor celor adormiti in Domnul, precum si ingrijirea cimitirelor. Ne exprimam convingerea ca noul regulament va constitui un instrument juridic si administrativ foarte util pentru organizarea, buna chivernisire si evidentierea valorii liturgice si culturale a cimitirelor bisericesti”.