Reflectarea jurisprudentei CJUE in hotararile judecatoresti interne pronuntate in materia dreptului penal. Culegere de jurisprudenta

Reflectarea jurisprudentei CJUE in hotararile judecatoresti interne pronuntate in materia dreptului penal. Culegere de jurisprudenta – Mihail Niemesch

Implicatiile aplicarii, ca urmare a aderarii la Uniunea Europeana a tarii noastre, a jurisprudentei CJUE in cauzele avand ca obiect litigii de drept penal, precum si dinamica deosebita a acestui domeniu al dreptului, au determinat un interes crescut din partea practicienilor, deopotriva magistrati si avocati, interes caruia volumul Reflectarea jurisprudentei CJUE in hotararile judecatoresti interne pronuntate in materia dreptului penal, ingrijit de un avocat din cadrul Baroului Bucuresti, totodata si lector universitar doctor al Universitatii Titu Maiorescu, incearca sa-i raspunda. Prezentul volum reuneste jurisprudenta recenta, conturata dupa aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, in domeniul dreptului penal, precum si al cooperarii internationale judiciare in materie penala.

Volumul, structurat in sase capitole, debuteaza cu un prim capitol rezervat prezentarii trimiterilor preliminare la Curtea de Justitie a Uniunii Europene, formulate in materia dreptului penal de catre instantele nationale – cauza C-264/10, Kita, cauza C-248/11, Nilas sicauza C-396/11, Radu, deja solutionate.

Desigur, o relevanta redusa prezinta cauza C-264/10, Kita, deoarece, ca urmare a solicitarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie de retragere a cererii de pronuntare a unei hotarari preliminare, prin Ordonanta Presedintelui Curtii din 19 octombrie 2010 s-a dispus radierea cauzei din registrul Curtii. Inalta Curte de Casatie si Justitie a motivat retragerea solicitarii prin faptul ca au aparut date noi, comunicate de catre Ministerul Justitiei din Republica Austria, care a informat Ministerul Justitiei din Romania de faptul ca impotriva persoanei transferabile s-a pronuntat o interdictie de sedere pe perioada nedeterminata, masura care a ramas definitiva.

Ulterior, in cauza C-248/11, Nilas, prin Hotararea Curtii (camera a doua) din 22 martie 2012  s-a decis ca articolul 4 alineatul (1) punctul 14 din Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind pietele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE si 93/6/CEE ale Consiliului si a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European si a Consiliului si de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului, astfel cum a fost modificata prin Directiva 2007/44/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 5 septembrie 2007, trebuie interpretat in sensul ca o piata de instrumente financiare care nu indeplineste cerintele prevazute in titlul III din aceasta directiva nu intra in notiunea „piata reglementata”, astfel cum este definita de dispozitia mentionata, chiar daca operatorul sau a fuzionat cu operatorul unei astfel de piete reglementate. De asemenea, articolul 47 din Directiva 2004/39, astfel cum a fost modificata prin Directiva 2007/44, trebuie interpretat in sensul ca inscrierea unei piete pe lista pietelor reglementate prevazuta de acest articol nu constituie o conditie necesara pentru calificarea pietei respective ca piata reglementata in sensul acestei directive. Amintim faptul ca in litigiul intern ce a generat formularea acestei cereri de trimitere preliminara era esential de determinat imprejurarea daca, potrivit dispozitiilor legale, RASDAQ intra in categoria notiunii de „piata reglementata”.

Cu privire la domeniul cooperarii judiciare internationale in materie penala in cauza C-396/11, Radu, prin Hotararea Curtii (Marea Camera) din 29 ianuarie 2013 s-a decis ca Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare si procedurile de predare intre statele membre, astfel cum a fost modificata prin Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009, trebuie interpretata in sensul ca autoritatile judiciare de executare nu pot refuza executarea unui mandat european de arestare emis in scopul efectuarii urmaririi penale pentru motivul ca persoana cautata nu a fost audiata in statul membru emitent anterior emiterii acestui mandat de arestare.

Corelativ, urmatorul capitol prezinta o selectie a respingerilor cererilor de sesizare a Curtii de Justitie a Uniunii Europene, selectie care confirma noutatea problematicii pentru practicienii dreptului penal. Astfel, respingerea ca inadmisibila a acestor cereri a fost determinata in majoritate de lipsa utilitatii unui raspuns al Curtii de Justitie, deoarece nu se refera la reglementari utile solutionarii cauzei, sau din cauza lipsei punerii in aplicare a dreptului Uniunii Europene. Cu privire la aceste din urma solutii, se remarca imprejurarea ca nu se poate cere Curtii de Justitie a Uniunii Europene sa interpreteze dreptul Uniunii Europene prin declararea unei prevederi din legislatia nationala ca fiind compatibila sau incompatibila cu dreptul Uniunii Europene, intrucat sarcina Curtii este sa interpreteze dreptul UE, iar nu aplicarea acestuia in dreptul national.

Recent, printr-o cererea introductiva depusa la grefa Tribunalului la 7 mai 2015, s-a formulat o actiune avand ca obiect anularea in parte a Directivei 2005/60. Prin act separat depus in aceeasi zi, s-a formulat o cerere de judecare a cauzei potrivit procedurii accelerate, in temeiul articolului 76a din Regulamentul de procedura al Tribunalului. Prin act separat depus la grefa Tribunalului la 15 mai 2015, s-a introdus cerere de masuri provizorii, in care se solicita, in esenta, presedintelui Tribunalului sa dispuna suspendarea de catre autoritatile romane a procedurii penale nr. 845/32/2013 initiate fata de el la Curtea de Apel Iasi (Romania) pana la pronuntarea de catre Tribunal asupra actiunii in anulare. Deocamdata relativ la masurile provizorii solicitate, in cauza T-241/15, Buga, prin Ordonanta Presedintelui Tribunalului din 2 iunie 2015 s-a respins cererea de masuri provizorii, retinandu-se ca reclamantul a omis sa precizeze in ce masura definitia notiunii abstracte si generale „beneficiar efectiv” de la articolul 3 alineatul (6) din Directiva 2005/60, pe care pare sa o puna in discutie in mod deosebit, l-ar afecta individual, cu alte cuvinte, i-ar aduce atingere in temeiul anumitor calitati care ii sunt specifice sau al unei situatii de fapt care il caracterizeaza in raport cu orice alta persoana si, prin urmare, l-ar individualiza intr-un mod analog cu destinatarul (a se vedea in acest sens Hotararea din 3 octombrie 2013, Inuit Tapiriit Kanatami si altii/Parlamentul si Consiliul, C-583/11 P, Rep., EU: C: 2013: 625, punctul 72). In speta, reclamantul nu a dovedit, nici macar nu a sustinut, ca caile de atac interne disponibile in dreptul roman l-ar impiedica sa se apere impotriva masurilor nationale luate in temeiul Directivei 2005/60, invocand in fata instantei nationale nelegalitatea acestei directive. In consecinta, cererea de masuri provizorii trebuie declarata inadmisibila intrucat actiunea principala pe care se grefeaza apare, la prima vedere, vadit inadmisibila.

O atentie speciala este acordata mandatului european de arestare in Capitolul IV, sens in care au fost prezentate o serie de hotarari judecatoresti ale instantelor nationale in care considerentele se intemeiaza nu numai pe dispozitiile Legii nr. 302/ 2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, ci si pe Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare si procedurile de predare intre statele membre si jurisprudenta CJUE in materie. Astfel, au fost selectate hotararile judecatoresti relevante cu privire la executarea mandatului european de arestare, la posibilitatea de amanare temporara a predarii persoanei solicitate, la motivele obligatorii, respectiv optionale, de refuz al predarii persoanei solicitate. De asemenea, deciziile interne au vizat si conditia ca, in cazul in care se va pronunta o pedeapsa privativa de libertate, persoana predata (cetatean roman) sa fie transferata in Romania pentru executarea pedepsei este o conditie speciala si imperativa, respectiv inadmisibilitatea recursului in situatia in care persoana solicitata consimte le predar, garantia rejudecarii dupa extradare  sau imprejurarea ca persoana care a fost predata in temeiul unui mandat european de arestare poate fi extradata unui stat tert numai cu consimtamantul autoritatii competente a statului membru care a predat-o, consimtamant acordat in conformitate cu conventiile prin care acest stat membru isi asuma obligatii si cu dreptul sau intern.

Ca o etapa logica a cooperarii judiciare internationale, urmatorul capitol s-a ocupat de aspectele specifice transferului persoanelor condamnate, fiind incidente atat dispozitiile Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, precum si alte acte comunitare dintre care amintim Decizia-cadru 2008/909/ JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008. In acest sens, a fost avuta in vedere atat situatia in care statul roman este stat de condamnare, cat si aceea cand este stat de executare, respectiv posibilitatea de adaptare a pedepsei.

Cu privire la transferul persoanelor condamnate s-a impus si dezlegarea unei chestiuni de drept cu privire la imprejurarea daca dupa transferarea persoanei condamnate in strainatate, in vederea continuarii executarii pedepsei in Romania, perioada considerata ca executata de statul de condamnare (pe baza muncii prestate si a bunei conduite) trebuie avuta in vedere de statul de executare? In acest sens, prin Decizia 15 din 22 mai 201518 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penalas-a decis ca in aplicarea art. 17 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoasterii reciproce in cazul hotararilor judecatoresti in materie penala si art. 144 alin.(1) din Legea nr. 302/2004, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, dupa transferarea persoanei condamnate de autoritatile judiciare straine, in vederea continuarii executarii pedepsei in Romania, durata de pedeapsa considerata ca executata de statul de condamnare pe baza muncii prestate si a bunei conduite, acordata ca beneficiu in favoarea persoanei condamnate, de autoritatea judiciara straina, nu trebuie scazuta din pedeapsa ce se executa in Romania.

Capitolul VI urmareste reflectarea jurisprudentei CJUE in alte hotarari ale instantelor nationale, sens in care au fost selectate hotarari judecatoresti interne referitoare la principiul non bis in idem, la respingerea ca inadmisibila a sesizarilor Curtii Constitutionale, la Conventia Europeana din 29 mai 2000 de la Bruxelles privind asistenta juridica reciproca in materie penala intre Statele Membre ale Uniunii Europene si la obligatia instantei de prim control judiciar de a depune diligente pentru a asigura prezenta acuzatului in vederea audierii, continutul si modul de executare al pedepselor accesorii, la control judiciar si obligatia de a nu parasi localitatea, la masurile de siguranta, expulzarea si Directiva 2004/38 privind dreptul la libera circulatie si sedere pe teritoriul statelor membre pentru cetatenii Uniunii si membrii familiilor, la expulzare cetateni straini dupa executarea pedepsei, la Directiva Consiliului 72/ 166/CEE din 24 aprilie 1972 privind apropierea legislatiilor statelor membre cu privire la asigurarea de raspundere civila auto si introducerea obligatiei de asigurare a acestei raspunderi si obligarea la despagubiri a unui asigurator din strainatate, la Directiva 2003/6/CE a Parlamentului European si a Consiliului privind utilizarile abuzive ale informatiilor confidentiale si manipularile pietei, manipularea pietei de capital, tranzactie deal si utilizare de informatii privilegiate, la infractiunea de abuz de piata in forma manipularii pietei de capital avand ca obiect un instrument financiar tranzactionat exclusiv pe piata RASDAQ, Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind pietele instrumentelor financiare si clarificarea interpretarii conceptului european de piata reglementata, la taxa speciala de prima inmatriculare si timbrul de mediu (cauza Tatu, C-402/09), la Regulamentul (CEE) nr. 2913/1992 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar si imprejurarea ca prin confiscarea bunurilor nu se inlatura si nici nu se inlocuieste plata sumelor datorate ca taxe si impozite catre stat, la evaziunea fiscala, la operatiunile scutite de plata TVA si momentul nasterii obligatiei de plata a TVA, Directiva 77/388/CE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislatiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun de taxa pe valoarea adaugata: baza unitara de evaluare, precum si la evaziunea fiscala prevazuta in art. 9 alin.(1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 si ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile, Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata.

Chiar daca aparent destinatarii prezentului volum ar fi doar practicienii dreptului, nu trebuie ignorat faptul ca el se adreseaza, in acelasi timp, si cetatenilor obisnuiti care, prin natura realitatilor sociale, pot fi direct interesati de cunoasterea si apararea propriilor drepturi.

Mihail Niemesch,  avocat, Baroul Bucuresti,

lector universitar doctor, Universitatea Titu Maiorescu