Realitatea vietii

Un catel… cu minte!

Este bunul meu prieten

Si-mi e tare credincios,

Latra si nu mai asculta,

Cand afara nu e scos.

Mergem zilnic la plimbare

Pe tapsanul de sub munte,

Cand din lesa ii dau drumul,

Cu toti vrea sa se infrunte.

Sunt catel cu pedigree,

Cu ochi negri si sticlosi,

Parul lung, blanita alba,

Cinste fac l-ai mei stramosi.

Cand ma satur de-alergat,

Merg spre casa la odihna,

Sunt spalat, sters, periat,

Si-apoi imi rod osu-n tihna.

Mult nu stau pe hol intins,

Ma ridic si-mi caut treaba,

Ce gasesc pe jos nestrans

Sfasii si inghit in graba.

Am un tic destul de prost,

Tot ce prind iubesc a rupe,

Carne din conserve-ador

Si nu-mi place sa beau supe.

Zic ca sunt catel cu minte

Si va cer sa ma-ndragiti,

Dat de n-aveti os cu carne,

La masa… nu ma poftiti!