Această carte reușește să transpună dificultățile făurite încă din copilărie, având ca rezultat final conștientizarea propriilor valori.
„A fost odată…”
Aceste cuvinte simple au forța de a restabili relații vechi și noi și de a se așeza liant între trecut și viitor, lăsând astfel șansa prezentului să se aștearnă armonios înlăuntrul nostru.
Aceste trei cuvinte reprezintă aripile ce ne poartă în călătoria „Raze din zare”, pentru a ne reda pe noi înșine, nouă înșine.
Deși zborul a fost uneori lin, alteori zbuciumat sau prea mult dorit, întotdeauna și-a găsit combustibil în puterea lui „A fost odată”, făcând ca personajele să nu zădărnicească în uitarea de sine și să-și continue călătoria fără oprire până la redescoperirea sensului ce stă camuflat în spatele iubirii – a iubirii de sine!
"– Bunica, când m‑am cunoscut pe mine, şi m‑am acceptat aşa cum sunt, totul a devenit mai blând şi uşor de aşezat.
– Dar până acolo drumul a fost greu şi lung, foarte lung!
– Dar cum poţi face această călătorie?
– Acum, privind înapoi, îmi imaginez drumul spre sine asemenea unui fus. Îl văd prins cu nădejde în mâinile unei bătrâne, pregătind procesul de toarcere. În primă etapă, mâinile prind cu multă curiozitate, nerăbdare şi dorinţă acea bucată de lână brută, care poate nu inspiră cu nimic la o primă atingere. Însă, odată cu prima sa desprindere din bucata de lână, firul intră în proces de construcţie. Apoi totul depinde de acele mâini dibace, care devin sursă sigură pentru făurirea firului de lână. Mâinile, printr‑o mişcare de răsucire înainte şi înapoi, încep să tragă firul pe fus, şi uşor, uşor prinde conturul unui ghem. Acela este momentul în care ghemul devine carcasă pentru firul tras din lâna brută – acela fiind sinele. Doar că fusul, odată eliberat din acele mâini sigure, va deşira firul abia tors în fel şi fel de cărări."
