Razbunarea Darinei

Cu o timpurie si atenta ucenicie literara, petrecuta sub obladuirea neuitatului descoperitor si crescator de talente poetice, a profesorului inimos Tudor Opris, dar si a poetilor barladeni, Cristian Simionescu si Simion Bogdanescu, tanara si inzestrata Raluca Anghel a debutat editorial cu volumul de poezie Dileme (2001), chiar in perioada liceana.

A urmat o vreme cu alte zboruri, in alte puncte cardinale si parea ca floreta cuvantului artistic s-a pierdut ori a fost uitata intr-o panoplie dintr-un castel parasit.

Cand, pe neasteptate, in 2020, an extremist si terorizant pentru intreaga planeta, Raluca Anghel revine, surprinzator, cu masivul roman de dragoste, ce apropie si exclude, numit Adevar sau Provocare. Incurajata de realizare si de efortul insingurat al creatiei, revine acum cu o noua opera romanesca (o continuare, in fapt), botezata Razbunarea Darinei.

Estetic, daca este s-o circumscriem, unifica original expresionismul poetic, naturalismul (mai ales lingvistic si faptic, prin "felia de viata") si realismul cu ceva functii iconice verosimile, depasite, in anume pagini, de situatii incredibile, epatante.

Razbunarea Darinei incruciseaza, la modul flexibil, punctat cu abilitate, narativitatea omniscienta si omniprezenta, cu descrierea poetica, fie pitoreasca, fie psihologizanta si cu didascaliile atat de bine cunoscute ale genului dramatic.

Ca tema si ca subiect literar, penduleaza intre dragoste, aventura (cu eschive politiste) si razbunarea cruda, neiertatoare, dupa legea talionului. Prin apasarea sufocanta a chinului in constiinta si prin unele reflectii existentiale, generatoare de neliniste, adauga o aura de buna eseistica, mai ales eticista, de provenienta camusiana: "Viata ni se sfarseste tuturor, este o chestiune de timp. Insa important este ce facem pana acolo, cine alegem sa fim." Existenta personajelor este marcata intre fatum (ceea ce este dat, soarta) si destin (existentialist camusian, ceea ce el se face, devine prin fortele lui insusi). Aceste doua viziuni eseistice (ca-n "Mitul lui Sisif" si "Omul revoltat"), uneori se ating, prin reducere la absurd.

Aventura vietii globalizante de astazi o face pe autoare sa insiste (poate prea mult) asupra senzatiilor tari, dezagreabile, incluse nu atat intr-o estetica a uratului, cat intr-o vanare intentionata a situatiilor sadice, masochiste, care aduna unele personaje, a caror evolutie se inscrie in extremism, de la angelic la demonic, poate un tribut platit serialelor nord-americane (unde se vorbeste mult si nu se face nimic altceva) sau celor sud-americane, pline de sentimentalisme contrafacute.

Aceasta tusa a extremelor devine antrenanta pentru posibili cititori dornici de intrigi politiste, credibila, daca ne gandim la explozia de imoralitate internationala actuala.

Interesul estetic major al acestei carti se afla, cred eu, in firul poetic, sustinut psihologic si lingvistic, motivat ideatic, salvand-o de la serial si mediocritate.

Prozatoarea Raluca Anghel poate continua cu succes discursul sau narativ – dramatic – poetic, isi poate perfectiona expresivitatea limbajului artistic asemenea unei inteligente floretiste in stare sa unifice tusa extremelor. – Simion Bogdanescu